Hormonoterapia cancerului de prostată ar putea crește riscul de demență?
Autor: Acasandrei Mihaela | actualizat la 14-10-2025
În rândul bărbaților care au beneficiat în cadrul tratamentului pentru cancer de prostată de terapie hormonală sau de deprivare androgenică, s-a remarcat o probabilitate de 2 ori mai mare de a fi diagnosticați cu demență. Aceasta a fost concluzia unui studiu publicat recent în jurnalul științific JAMA Oncology.
Terapia de deprivare androgenică a fost utilizată începând cu anul 1940 pentru a reduce concentrațiile de hormoni androgeni (testosteron, dihidrotestosteron etc.), cu rol în stimularea creșterii tumorale la pacienții cu cancer de prostată.
Potrivit American Cancer Society, terapia hormonală este recomandată atunci când tratamentul chirurgical sau radiologic al cancerului de prostată nu mai constituie o opțiune, în cazul recidivelor, dar și înainte sau în timpul iradierii, pentru a crește eficiența terapiei.
Deși s-au remarcat numeroase beneficii ale hormonoterapiei cu privire la supraviețuirea în cancerul de prostată, au fost sugerate și o serie de efecte secundare ale tratamentului asupra funcției cognitive. Astfel, s-a observat o asociere între deprivarea androgenică și boala Alzheimer, cea mai frecventă formă de demență.
Studiul de față de asemenea și-a propus să estimeze incidența demenței, inclusiv a demenței Alzheimer, a demenție vasculare, respectiv frontotemporale, la supraviețuitorii de cancer de prostată la 5 ani de la finalizarea tratamentului hormonal. La analiză au luat parte 5,272 bărbați, dintre care 1,826 au beneficiat de terapie de deprivare androgenică.
În comparație cu bărbații care nu au primit terapie hormonală, cei care au beneficiat de acestă formă de tratament au prezentat un risc de circa două ori mai mare de a fi diagnosticat cu demență, 7.9 comparativ cu 3.9.
Având în vedere că au crescut substanțial ratele de supraviețuire în rândul pacienților cu cancer, se consideră oportună informarea pacienților cu privire la posibilele efecte adverse ale tratamentelor antitumorale asupra funcției cognitive. De aceea sunt necesare studii suplimentare pentru a valida aceste descoperiri.
Terapia de deprivare androgenică a fost utilizată începând cu anul 1940 pentru a reduce concentrațiile de hormoni androgeni (testosteron, dihidrotestosteron etc.), cu rol în stimularea creșterii tumorale la pacienții cu cancer de prostată.
Potrivit American Cancer Society, terapia hormonală este recomandată atunci când tratamentul chirurgical sau radiologic al cancerului de prostată nu mai constituie o opțiune, în cazul recidivelor, dar și înainte sau în timpul iradierii, pentru a crește eficiența terapiei.
Deși s-au remarcat numeroase beneficii ale hormonoterapiei cu privire la supraviețuirea în cancerul de prostată, au fost sugerate și o serie de efecte secundare ale tratamentului asupra funcției cognitive. Astfel, s-a observat o asociere între deprivarea androgenică și boala Alzheimer, cea mai frecventă formă de demență.
Studiul de față de asemenea și-a propus să estimeze incidența demenței, inclusiv a demenței Alzheimer, a demenție vasculare, respectiv frontotemporale, la supraviețuitorii de cancer de prostată la 5 ani de la finalizarea tratamentului hormonal. La analiză au luat parte 5,272 bărbați, dintre care 1,826 au beneficiat de terapie de deprivare androgenică.
În comparație cu bărbații care nu au primit terapie hormonală, cei care au beneficiat de acestă formă de tratament au prezentat un risc de circa două ori mai mare de a fi diagnosticat cu demență, 7.9 comparativ cu 3.9.
Având în vedere că au crescut substanțial ratele de supraviețuire în rândul pacienților cu cancer, se consideră oportună informarea pacienților cu privire la posibilele efecte adverse ale tratamentelor antitumorale asupra funcției cognitive. De aceea sunt necesare studii suplimentare pentru a valida aceste descoperiri.
Potrivit autorilor, „o astfel de decizie clinică nu se poate baza pe rezultatele unei singure analize, având în vedere că terapia hormonală poate asigura creșterea speranței de viață la unii pacienți cu cancer de prostată”.
Sursa: Medical News Today
Actualizat la 14-10-2025 | Vizite: 4363 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1