De ce apare rezistența la tamoxifen?
Autor: Mancaș Mălina | actualizat la 12-10-2025
Oamenii de știință au descoperit recent că o proteină întâlnită în mod natural în celulele canceroase este responsabilă de mutațiile ce conduc la dezvoltarea rezistenței la tratamentul cu tamoxifen, medicament utilizat împotriva cancerului mamar.
Deoarece proteina, denumită APOBEC3B, este întâlnită în cantități ridicate și în alte tipuri de celule canceroase, descoperirea recentă explică răspunsurile variate la tratament și oferă o cheie spre posibilitatea de îmbunătățire a eficienței tamoxifenului și a altor terapii asemănătoare pentru cancerul mamar ce inhibă capacitatea estrogenului de a favoriza dezvoltarea tumorilor.
Rezultatele cercetărilor au fost publicate în jurnalul Science Advances.
Oamenii de știință au realizat un studiu în care au analizat celulele canceroase mamare primare de la pacienți și dezvoltarea acestor celule la cobai, pentru a stabili legătura dintre proteina APOBEC3B și dezvoltarea rezistenței la tamoxifen. S-a observat că un nivel mai mare de astfel de proteine în celule a redus eficiența tratamentului cu tamoxifen, iar reducerea valorilor acestei proteine a scăzut rezistența la tratament. Creșterea producției de proteină activă de către liniile celulare canceroase a accelerat dezvoltarea rezistenței.
După aceste cercetări și cele anterioare în acest sens cercetătorii au ajuns la concluzia că proteina APOBEC3B este responsabilă de reducerea răspunsului cancerului mamar la tratamentul cu tamoxifen.
Aceste informații pot ajuta la îmbunătățirea eficienței tamoxifenului pentru tratamentul cancerului mamar prin găsirea unei metode de a preveni ca această proteină să producă mutații în ADN-ul celulelor canceroase. Deoarece această proteină este implicată și în mutații ale altor tipuri de cancer, cum ar fi de vezică, de plămâni etc., rezultatele cercetării curente ar putea fi utilizate pentru îmbunătățirea eficienței terapiilor utilizate pentru aceste tipuri de cancer.
Sursa: Medical Xpress
Deoarece proteina, denumită APOBEC3B, este întâlnită în cantități ridicate și în alte tipuri de celule canceroase, descoperirea recentă explică răspunsurile variate la tratament și oferă o cheie spre posibilitatea de îmbunătățire a eficienței tamoxifenului și a altor terapii asemănătoare pentru cancerul mamar ce inhibă capacitatea estrogenului de a favoriza dezvoltarea tumorilor.
Rezultatele cercetărilor au fost publicate în jurnalul Science Advances.
Oamenii de știință au realizat un studiu în care au analizat celulele canceroase mamare primare de la pacienți și dezvoltarea acestor celule la cobai, pentru a stabili legătura dintre proteina APOBEC3B și dezvoltarea rezistenței la tamoxifen. S-a observat că un nivel mai mare de astfel de proteine în celule a redus eficiența tratamentului cu tamoxifen, iar reducerea valorilor acestei proteine a scăzut rezistența la tratament. Creșterea producției de proteină activă de către liniile celulare canceroase a accelerat dezvoltarea rezistenței.
După aceste cercetări și cele anterioare în acest sens cercetătorii au ajuns la concluzia că proteina APOBEC3B este responsabilă de reducerea răspunsului cancerului mamar la tratamentul cu tamoxifen.
Aceste informații pot ajuta la îmbunătățirea eficienței tamoxifenului pentru tratamentul cancerului mamar prin găsirea unei metode de a preveni ca această proteină să producă mutații în ADN-ul celulelor canceroase. Deoarece această proteină este implicată și în mutații ale altor tipuri de cancer, cum ar fi de vezică, de plămâni etc., rezultatele cercetării curente ar putea fi utilizate pentru îmbunătățirea eficienței terapiilor utilizate pentru aceste tipuri de cancer.
Sursa: Medical Xpress
Actualizat la 12-10-2025 | Vizite: 3915 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1