Apoptoza programată în celulele canceroase - depășirea rezistenței prin compuși care induc paraptoză
Autor: Bulacu Ioan-Alexandru , publicat la 19-07-2022

Un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Tokyo arată că inducerea unei morți celulare programate (PCD) ar putea reprezenta o opțiune terapeutică utilizabilă pe scară largă în vederea tratării cancerului. Conform oamenilor de știință, PCD cuprinde numeroase procese printre care se numără apoptoza, necroptoza și paraptoza, cea din urmă fiind cel mai recent identificat tip de moarte celulară, cauzată de afluxul de ioni de calciu în celule, ce determină moartea lor.
Shin Aoki, profesor și autor principal al studiului, afirmă că celulele canceroase devin deseori rezistente la tratamentele convenționale împotriva tumorilor, ceea ce determină necesitatea apariției unor tehnici alternative de oprire a multiplicării acestora, printre care se numără și paraptoza. Acesta explică faptul că, în cadrul unui studiu anterior, echipa sa a sintetizat un compus hibrid de iridiu-peptidă ce are capacitatea de inducere a paraptozei, cu toate că structura acestuia este diferită față de cea a compușilor convenționali. Aceștia sunt alcătuiți dintr-un miez de tripticen și două sau trei peptide cationice formate din lizină și glicină printr-un lanț de legare alchil-C8, compușii fiind denumiți în funcție de pozițiile în care se regăsesc unitățile tripticene 5, syn-6 și, respectiv, anti-6. În urma obținerii acestor compuși, cercetătorii au experimentat moartea programată a celulelor Jurkat, un tip de limfocite umane utilizate în cercetare, în cadrul cărora au descoperit o inhibiție a morții de către cianura de carbonil m-clorofenil hidrazonă, RuRed și 2-aminoetoxidifenil boratul, compuși care sunt responsabili de PCD de tipul autofagie, necroptoză și apoptoză. Prin urmare, specialiștii au descoperit că mecanismul prin care apare moartea celulei în urma administrării compușilor hibrizi este unul de paraptoză, aspect susținut de observarea unui transfer excesiv de calciu din reticulul endoplasmatic către mitocondrii, ceea ce determină o pierdere a potențialului membranei mitocondriale, cele două organite celulare fuzionând și determinând un proces de vacuolizare citoplasmatică.
Ulterior unor analize microscopice amănunțite, cercetătorii au descoperit că membranele reticulului endoplasmatic și mitocondriilor sunt atașate una de cealaltă în urma administrării compusului hibrid, ceea ce determină o facilitare a transferului de calciu. Informațiile sunt cruciale pentru proiectarea unor compuși ce pot fi, din punct de vedere clinic, utilizați drept agenți terapeutici împotriva cancerului.
sursa: Science Daily
foto: Tokyo University of Science
Publicat la 19-07-2022 | Vizite: 765 | bibliografie
Alte articole:
- Cum migreaza celulele canceroase in organism?
- Tipurile de cancer cu impactul cel mai mare asupra anilor de viata sanatosi
- Dispozitivul portabil ce poate depista markerii tumorali
- Compusii din ceapa ar putea opri dezvoltarea proliferarii celulare in cancerul ovarian
- Nanoparticulele din aur ar putea fi utilizate in tratamentul cancerului pancreatic
- Un nou tratament impotriva cancerului ovarian
- Alcoolul si cancerul
- Persoanele intolerante la lactoza au un risc mai mic de a dezvolta anumite tipuri de cancer
- Metastazarea cancerului in organism ar putea fi incetinita, cred cercetatorii
- Cercetatorii au descoperit o tinta terapeutica promitatoare in cazul glioblastomului
- Extractul de aronia, in combinatie cu chimioterapia, omoara cancerul de pancreas
- De ce apare rezistenta la tamoxifen?
- Hormonoterapia cancerului de prostata ar putea creste riscul de dementa?
- Ritmul circadian si dezvoltarea cancerului
- O posibila explicatie pentru recidiva cancerului mamar