Vaccinarea anti-hepatită B: cum previne cancerul hepatic

De ce hepatita B crește riscul de cancer la ficat

Hepatita B este o infecție virală care atacă ficatul și poate evolua acut sau cronic^[1]. Virusul se transmite mai ales de la mamă la copil în timpul nașterii, în copilăria timpurie, prin contact cu sânge sau alte fluide corporale infectate, prin ace sau instrumente nesterilizate, sau prin contact sexual neprotejat^[1]. La nivel mondial, în 2024 trăiau aproximativ 240 de milioane de persoane cu infecție cronică, cu 0,9 milioane de infecții noi în fiecare an, iar boala a provocat aproximativ 1,1 milioane de decese, majoritatea prin ciroză și cancer hepatocelular (cancerul primar de ficat)^[1].

Riscul de a rămâne cu infecție cronică depinde foarte mult de vârsta la care are loc infectarea: este de aproximativ 90% dacă infecția apare în primul an de viață, scade la 30% la copiii între 1 și 5 ani și ajunge la cel mult 5% la adolescenții și adulții cu un sistem imunitar sănătos^[2]. Cu cât infecția se produce mai devreme în viață, cu atât crește șansa ca ea să devină cronică și, în timp, să afecteze serios ficatul.

Infecția cronică cu virusul hepatitei B netratată poate duce treptat la ciroză – o boală în care celulele hepatice sunt distruse și înlocuite cu țesut cicatricial – iar persoanele cu ciroză au un risc crescut de cancer hepatic^[3]. La nivel mondial, infecția cronică cu virusul hepatitei B sau cu virusul hepatitei C este cea mai frecventă cauză de cancer de ficat, fiind responsabilă pentru ca acest tip de cancer să fie unul dintre cele mai răspândite în multe regiuni ale lumii^[3]. Alți factori care cresc riscul de cancer hepatic sunt consumul excesiv de alcool, fumatul, excesul de greutate corporală, diabetul de tip 2 și expunerea la aflatoxine (substanțe produse de mucegaiuri care pot contamina arahidele, grâul și soia)^[3]. Organizația Mondială a Sănătății estimează că infecțiile care provoacă cancer, printre care hepatitele și infecția cu HPV, sunt răspunzătoare pentru aproximativ 30% din cazurile de cancer din țările cu venituri mici și medii-mici, iar cancerul de ficat se numără printre cele mai frecvente cauze de deces prin cancer la nivel mondial^[4].

Cât de bine protejează vaccinul împotriva cancerului hepatic

Oprind infecția virală, vaccinul oprește și lanțul care duce spre ciroză și spre cancer hepatic. Organizația Mondială a Sănătății arată că vaccinul este sigur, disponibil și eficient, oferind aproape 100% protecție împotriva infecției^[1]. Potrivit NHS, cercetările arată că aproximativ 90% dintre adulții vaccinați și peste 98% dintre bebelușii vaccinați dezvoltă o protecție bună împotriva hepatitei B, iar această protecție poate dura între 20 și 30 de ani de la vaccinare^[5].

Vaccinul administrat în primele 12-24 de ore de la naștere, împreună cu imunoglobulina specifică anti-hepatită B, previne aproximativ 94% din infecțiile transmise de la mamă la copil în timpul nașterii; dacă mama are o cantitate mare de virus în sânge, adăugarea unui tratament antiviral în timpul sarcinii reduce riscul de transmitere la mai puțin de 1%^[2]. Această transmitere de la mamă la copil este principala cauză a infecției cronice cu virusul hepatitei B la nivel mondial^[2], ceea ce explică de ce vaccinarea cât mai devreme în viață are un impact atât de mare asupra riscului viitor de ciroză și cancer hepatic. Vaccinarea universală la naștere este cea mai eficientă strategie de eliminare a infecției cu virusul hepatitei B, dar acoperirea globală a dozei administrate la naștere era, în 2024, de doar 45%^[2]. O analiză a tendințelor globale în cancerul hepatic confirmă faptul că vaccinarea împotriva hepatitei B, alături de tratamentul antiviral pentru hepatita B și C, este eficientă pentru prevenția primară a cancerului hepatic asociat infecțiilor virale^[6].

Cine ar trebui să se vaccineze

Vaccinarea împotriva hepatitei B este inclusă, în multe țări, în schema de vaccinare a nou-născuților – de exemplu, în Regatul Unit vaccinul este administrat bebelușilor ca parte a vaccinului hexavalent, iar copiii născuți din mame cu hepatită B primesc doze suplimentare pentru a reduce riscul de infecție^[7]. În România, vârsta și schema exactă de administrare la copii fac parte din programul național de vaccinare, iar informațiile actualizate despre acesta pot fi obținute de la medicul de familie sau de la pediatru.

Dincolo de copilărie, vaccinarea este recomandată adulților care au un risc mai mare de a se infecta. Potrivit NHS, aceștia includ: persoanele care călătoresc în zone cu risc crescut (Africa Subsahariană, Asia și insulele din Pacific, Orientul Mijlociu, părți din America de Sud și zonele de sud ale Europei centrale și de est), persoanele cu boli hepatice sau renale cronice, persoanele cu infecție HIV, persoanele care își injectează droguri sau care locuiesc cu cineva aflat în această situație, persoanele cu parteneri sexuali multipli, bărbații care au relații sexuale cu bărbați, precum și persoanele al căror loc de muncă le expune riscului – personalul medical sau cel care lucrează în închisori^[7]. Angajatorul ar trebui să organizeze vaccinarea atunci când natura muncii presupune acest risc^[7].

Vaccinarea rămâne, potrivit CDC, cea mai bună metodă de prevenție a hepatitei B, mai ales că aproximativ jumătate dintre persoanele infectate nu știu că au virusul în organism, pentru că boala poate evolua ani de zile fără simptome evidente^[8].

Ce poți face dacă ești deja infectat cu virusul hepatitei B

Vaccinul protejează împotriva infecției, dar nu vindecă o infecție deja instalată: hepatita B cronică nu are, în prezent, un tratament curativ și se ține sub control prin controale regulate la medicul specialist și prin medicamente antivirale^[7]. Tratamentul antiviral suprimă multiplicarea virusului și reduce cu aproximativ 50% riscul de a ajunge la cancer hepatic; el este recomandat tuturor pacienților care au deja ciroză, precum și celor fără ciroză care au o cantitate mare de virus în sânge însoțită de semne de inflamație sau de fibroză a ficatului^[2]. Riscul de cancer hepatic la persoanele care au deja ciroză este de 3-5% pe an, de aceea ele sunt supravegheate periodic prin ecografie abdominală și prin dozarea alfa-fetoproteinei, de obicei la fiecare 6 luni, pentru a depista eventualul cancer cât mai devreme^[2].

Supravegherea periodică a persoanelor cu risc crescut este asociată cu o depistare mai timpurie a cancerului hepatic și cu o mortalitate mai mică, deși metodele actuale de screening, precum ecografia, au o sensibilitate mai mică la persoanele cu obezitate sau cu boală hepatică de altă cauză decât cea virală^[6]. Dacă ai o infecție cronică cu virusul hepatitei B sau dacă nu știi dacă ai fost vreodată testat, discută cu medicul de familie despre un test de sânge simplu care poate confirma sau exclude infecția și despre pașii următori, dacă rezultatul este pozitiv.

Alți pași care reduc riscul de cancer hepatic

Pe lângă vaccinare, câteva măsuri simple reduc suplimentar riscul de a ajunge la ciroză și la cancer hepatic. Limitarea consumului de alcool contează, pentru că consumul excesiv de alcool este una dintre principalele cauze de ciroză, iar ciroza crește, la rândul ei, riscul de cancer hepatic^[3]. Renunțarea la fumat ajută și ea, pentru că persoanele care fumează au un risc mai mare de cancer hepatic decât cele care nu au fumat niciodată, iar cele care se lasă de fumat ajung la un risc mai mic decât cele care continuă^[3]. Menținerea unei greutăți corporale sănătoase este importantă, pentru că excesul de greutate poate duce la ficat gras și, în timp, la ciroză^[3]. Evitarea folosirii în comun a acelor sau a instrumentelor nesterilizate (la tatuaje, piercinguri sau proceduri medicale) reduce riscul de a contracta nu doar hepatita B, ci și hepatita C, cealaltă cauză virală majoră a cancerului hepatic^[1][3].

Concluzii

Cancerul hepatic are, în bună parte din lume, o cauză pe care o putem preveni: infecția cronică cu virusul hepatitei B. Vaccinul este disponibil, sigur și foarte eficient, iar administrarea lui cât mai devreme în viață – ideal chiar din primele ore după naștere – oferă cea mai bună protecție pe termen lung. Dacă nu ești sigur dacă ai fost vaccinat sau dacă faci parte dintr-un grup cu risc crescut, discută cu medicul de familie despre vaccinare sau despre testare. Pentru cei deja infectați, tratamentul antiviral, atunci când este indicat, scade cu aproximativ jumătate riscul de cancer hepatic, iar controalele periodice ajută la depistarea lui din timp.