Helicobacter pylori și cancerul de stomac: cum previi riscul prin testare

Ce este Helicobacter pylori și cum se transmite

Helicobacter pylori este o bacterie cu formă de spirală care colonizează mucusul care acoperă interiorul stomacului. Majoritatea bacteriilor nu supraviețuiesc în mediul acid al stomacului, dar H. pylori reușește să neutralizeze local aciditatea și să se îngroape în stratul de mucus, lipindu-se de celulele care căptușesc stomacul. Astfel evită parțial și atacul sistemului imunitar.^[1]

Infecția este foarte răspândită, mai ales în țările cu venituri mici și medii: se estimează că aproximativ două treimi din populația lumii o are. Bacteria se transmite de la o persoană la alta, cel mai probabil prin contact cu scaunul, saliva sau voma unei persoane infectate. În cele mai multe cazuri, infecția se dobândește încă din copilărie, fiind mai frecventă la copiii care cresc în condiții de sărăcie, în locuințe suprapopulate sau în zone cu condiții precare de igienă.^[1] În Statele Unite, de exemplu, se estimează că 30-40% din populație este infectată.^[4]

La majoritatea persoanelor infectate, bacteria nu produce niciun simptom. Când apar probleme, cel mai frecvent e vorba despre ulcer peptic (al stomacului sau al primei porțiuni a intestinului subțire), care se manifestă prin durere surdă sau cu senzație de arsură în zona stomacului, mai ales pe stomacul gol, cu durată de minute până la ore și care poate reveni în valuri, pe parcursul mai multor zile sau săptămâni. Pot apărea și balonare, greață sau scădere în greutate.^[4]

Legătura dintre infecție și cancerul gastric — ce arată dovezile

Infecția cronică cu H. pylori nu produce boală prin ea însăși imediat, dar la majoritatea persoanelor determină o inflamație de lungă durată a mucoasei stomacului. Această inflamație poate evolua, în timp, spre gastrită atrofică (subțierea mucoasei stomacului din cauza inflamației cronice) și, la unii oameni, spre cancer gastric — în special adenocarcinom gastric și un tip rar de limfom numit limfom MALT gastric. Din acest motiv, Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului, parte a Organizației Mondiale a Sănătății, a clasificat H. pylori drept agent cancerigen uman încă din 1994. Majoritatea cazurilor de adenocarcinom gastric și de limfom MALT gastric sunt puse pe seama acestei infecții.^[1]

La nivel mondial, cancerul gastric este al cincilea cel mai frecvent tip de cancer și a patra cauză de deces prin cancer, cu aproximativ 769.000 de decese la nivel mondial în 2020.^[1] Organizația Mondială a Sănătății estimează că infecțiile cu potențial cancerigen — printre care H. pylori, virusurile hepatitei B și C și HPV — au fost responsabile de aproximativ 10% din cancerele diagnosticate la nivel mondial în 2022 și de aproximativ 30% din cazurile de cancer din țările cu venituri mici și din cele cu venituri sub medie.^[2]

Dovezile clinice confirmă nu doar legătura, ci și faptul că tratamentul contează: o meta-analiză amplă publicată în 2025, care a reunit 11 studii clinice randomizate și 13 studii observaționale, a arătat că, în studiile randomizate, eradicarea bacteriei reduce riscul de cancer gastric atât la persoanele sănătoase infectate (risc redus cu aproximativ 36%), cât și la cele care au fost deja tratate endoscopic pentru o leziune gastrică incipientă (risc redus cu aproximativ 48%). Eradicarea a redus și riscul de deces prin cancer gastric la persoanele sănătoase infectate (reducere de aproximativ 22%).^[6]

O altă analiză a datelor din 15 studii a arătat că eradicarea bacteriei poate preveni evoluția leziunilor precanceroase ale stomacului (inclusiv metaplazia intestinală, o modificare în care celulele stomacului sunt înlocuite cu celule asemănătoare celor din intestin) și poate chiar să le amelioreze sau să le facă să regreseze, mai ales la persoanele cu leziuni mai ușoare. În schimb, pentru leziunile deja avansate spre displazie, eradicarea nu a mai adus un beneficiu clar — ceea ce arată cât de important este să intervii cât mai din timp.^[7]

Cine ar trebui să se testeze pentru H. pylori

Testarea pentru H. pylori nu se face la toată lumea. În practică, medicul o recomandă în primul rând persoanelor care au simptome de ulcer peptic, pentru a vedea dacă bacteria este cauza.^[4] Dincolo de infecție, riscul de cancer gastric este mai mare la persoanele cu alți factori de risc, iar prezența lor cântărește în decizia de a investiga: cancer gastric la o rudă de gradul întâi (părinte, frate/soră sau copil), un sindrom de cancer familial, gastrită atrofică cronică sau metaplazie intestinală deja diagnosticate, anemie pernicioasă, infecție cu virusul Epstein-Barr, obezitate sau boală de reflux gastroesofagian.^[3] Contează și regiunea de proveniență: cancerul gastric este mai frecvent în Asia de Est, Asia de Vest, Europa de Est și America de Sud decât în Statele Unite și în alte țări occidentale.^[3] Persoanele venite din țări unde boala este mai frecventă se află, de altfel, printre grupurile la care se discută supravegherea prin endoscopie.^[5]

Fumatul este un alt factor relevant în decizia de testare și tratament: pe lângă faptul că crește independent riscul de cancer gastric, fumatul face ca tratamentul de eradicare a H. pylori să fie mai puțin eficient. Renunțarea la fumat reduce, în timp, riscul de cancer gastric.^[3]

Dacă te încadrezi în una dintre aceste situații, discuția cu medicul de familie sau cu un medic gastroenterolog este primul pas. Decizia de a testa și, eventual, de a trata infecția se ia individualizat, în funcție de simptome, antecedente familiale și riscul general.

Cum se face testarea și tratamentul

Pentru depistarea infecției cu H. pylori există teste din sânge, din respirație (test respirator) și din materii fecale. În unele situații poate fi necesară o endoscopie digestivă superioară, de obicei cu biopsie, mai ales când există deja simptome digestive care justifică investigarea directă a mucoasei stomacului.^[4]

Când infecția este confirmată și tratamentul este indicat, acesta constă într-o combinație de antibiotice, administrate împreună cu medicamente care reduc aciditatea gastrică, pentru a crește șansele de eradicare completă. Schema exactă — tipul și numărul de antibiotice, durata tratamentului — o stabilește medicul. După terminarea tratamentului este necesară o retestare, pentru a confirma că infecția a fost efectiv eliminată; dacă nu a fost, medicul decide cum se continuă.^[4]

Nu există, momentan, un vaccin împotriva H. pylori. Pentru că bacteria se poate transmite prin apă sau alimente contaminate, igiena rămâne o măsură de prevenție rezonabilă: spălarea mâinilor după folosirea toaletei și înainte de masă, consumul de alimente preparate corespunzător și al apei dintr-o sursă sigură.^[4]

Alți factori de risc pentru cancerul gastric, dincolo de H. pylori

H. pylori este cel mai important factor de risc modificabil pentru cancerul gastric, dar nu este singurul. O dietă săracă în fructe și legume sau cu multe alimente sărate, afumate sau conservate necorespunzător este asociată cu un risc mai mare. Tutunul crește și el riscul — iar persoanele care se lasă de fumat văd, în timp, o scădere a acestui risc.^[3]

Alți factori nu pot fi modificați: vârsta înaintată, sexul masculin (bărbații au un risc aproape dublu față de femei), anumite sindroame genetice de cancer ereditar (precum polipoza adenomatoasă familială, sindromul Lynch sau sindromul Li-Fraumeni) sau un istoric familial de cancer gastric la o rudă apropiată. Un risc crescut a fost asociat și cu grupa sanguină A, cu infecția cu virusul Epstein-Barr, cu anemia pernicioasă, cu munca în industria cauciucului sau a cărbunelui și cu expunerea la doze foarte mari de radiații.^[3]

Screeningul cancerului gastric — ce există și ce nu

În Statele Unite, pentru persoanele cu risc mediu nu există, în prezent, niciun test standard sau de rutină de depistare a cancerului gastric, iar cercetătorii lucrează la dezvoltarea unuia. Endoscopia digestivă superioară poate fi utilă ca instrument de supraveghere la persoanele cu risc mai mare: cele în vârstă, cu atrofie gastrică cronică sau anemie pernicioasă, cele care au suferit o rezecție parțială de stomac, cele cu istoric familial de cancer gastric, cele cu sindroame genetice cunoscute sau provenite din regiuni cu incidență mare a bolii.^[5]

Ca orice investigație, endoscopia are și riscuri de luat în calcul: rezultate fals negative (aparent normale, când boala e de fapt prezentă) sau fals pozitive (care pot genera anxietate și investigații suplimentare inutile), precum și riscuri rare, dar posibile, legate de procedura în sine — de la o mică perforație a esofagului sau stomacului, până la probleme respiratorii sau cardiace, sângerare importantă sau reacții la medicamentele folosite în timpul procedurii. De aceea, decizia despre dacă și când merită o endoscopie de supraveghere se discută individual cu medicul.^[5]

Dincolo de testele specifice, rămân valabile și recomandările generale de prevenție a cancerului: evitarea fumatului, păstrarea unei greutăți sănătoase, o alimentație cu fructe și legume, activitate fizică regulată, consum redus de alcool și vaccinarea împotriva infecțiilor cu potențial cancerigen pentru care există vaccin, acolo unde este recomandată.^[2]

Concluzii

Infecția cu Helicobacter pylori este frecventă și, la majoritatea oamenilor, trece neobservată ani de zile. Dar este, în același timp, principala cauză modificabilă a cancerului de stomac, iar tratarea ei corectă, atunci când este indicată, reduce riscul. Dacă ai simptome digestive persistente, antecedente familiale de cancer gastric sau alți factori de risc relevanți, discută cu medicul de familie despre testare — decizia de a investiga și de a trata se ia împreună, în funcție de situația ta concretă, nu izolat, pe baza unui singur criteriu.