Screeningul cancerului colorectal: ce teste există și la ce vârstă începi

Ce înseamnă screeningul și de ce poate preveni, nu doar depista, cancerul colorectal

Cancerul colorectal începe aproape întotdeauna de la un polip — o excrescență anormală pe peretele colonului sau al rectului. Nu toți polipii devin canceroși, dar un anumit tip, numit adenom, are potențial de transformare malignă în timp. Tocmai de aceea colonoscopia și celelalte teste de screening nu doar „găsesc” cancerul, ci pot preveni apariția lui: dacă polipul e descoperit și îndepărtat înainte să devină malign, cancerul pur și simplu nu mai apare. Când testele găsesc totuși un cancer deja format, avantajul e că îl prind într-un stadiu incipient, când tratamentul funcționează cel mai bine.^[1][2]

Cancerul colorectal este al treilea cel mai frecvent cancer la nivel mondial, reprezentând aproximativ 10% din toate cazurile de cancer, și a doua cauză de deces prin cancer la nivel global — în 2022 au fost estimate aproximativ 1,9 milioane de cazuri noi și peste 900.000 de decese. Riscul crește semnificativ după 50 de ani, deși incidența la adulți mai tineri este în creștere în mai multe țări.^[3]

La ce vârstă începe screeningul și cine are nevoie să înceapă mai devreme

Organizațiile medicale americane (CDC, American Cancer Society, National Cancer Institute) recomandă ca persoanele cu risc mediu de cancer colorectal să înceapă screeningul la 45 de ani și să continue până la 75 de ani.^[1] Între 76 și 85 de ani, decizia de a continua se ia individual, împreună cu medicul, în funcție de starea generală de sănătate și de rezultatele screeningurilor anterioare; peste 85 de ani, screeningul de rutină nu mai este recomandat.^[2][4] În Marea Britanie, sistemul public de sănătate invită la screening prin test din scaun trimis prin poștă persoanele cu vârste între 50 și 74 de ani, o dată la 2 ani.^[5]

„Risc mediu” înseamnă, în esență, că nu ai niciunul dintre următorii factori, care impun începerea mai devreme și/sau repetarea mai frecventă a testelor: un istoric personal de cancer colorectal sau de anumite tipuri de polipi, un istoric familial de cancer colorectal, boală inflamatorie intestinală (boala Crohn sau colita ulcerativă) sau un sindrom ereditar confirmat sau suspectat, precum sindromul Lynch sau polipoza adenomatoasă familială.^[2][4] Alți factori care cresc riscul, fără să impună neapărat un program special, sunt dieta bogată în carne roșie și procesată și săracă în fructe și legume, sedentarismul, obezitatea, fumatul și consumul de alcool.^[3]

În România, dacă te încadrezi la risc mediu și ai peste 45 de ani, sau dacă ai oricare dintre factorii de risc crescut de mai sus indiferent de vârstă, cea mai sigură variantă este să discuți direct cu medicul de familie sau cu un medic gastroenterolog despre ce test este potrivit pentru tine și unde îl poți face.

Ce teste există și cât de des se repetă fiecare

Pentru persoanele cu risc mediu sunt recomandate mai multe teste, fiecare cu propriul interval de repetare.^[1][4]

Testele din scaun se fac acasă, sunt neinvazive și mai ușor de acceptat decât examinările vizuale, dar trebuie repetate mai des. Testul FIT nu impune restricții alimentare sau de medicație, spre deosebire de gFOBT, unde anumite alimente (de exemplu carnea roșie) sau medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene pot altera rezultatul.^[2][6] Colonoscopia și sigmoidoscopia sunt examinări directe, cu o sondă flexibilă prevăzută cu cameră video, care permit atât vizualizarea, cât și îndepărtarea polipilor în aceeași procedură — motiv pentru care intervalul dintre ele este mult mai mare.^[7]

Un punct esențial, valabil pentru orice test altul decât colonoscopia: dacă rezultatul este pozitiv sau anormal (test din scaun, sigmoidoscopie sau colonografie CT), este nevoie de o colonoscopie de confirmare pentru a stabili exact ce a fost găsit. Screeningul nu se oprește la un test din scaun pozitiv — el continuă cu colonoscopia.^[4][6] De asemenea, un simplu tușeu rectal efectuat în cabinet, fără unul dintre testele de mai sus, nu este suficient ca metodă de screening pentru cancerul colorectal.^[7]

Ce arată studiile: testul din scaun versus colonoscopie

Studiul COLONPREV, publicat în 2025 în Lancet, a urmărit peste 57.000 de persoane din Spania, cu vârste între 50 și 69 de ani, repartizate aleatoriu fie către o colonoscopie unică, fie către testul FIT repetat la 2 ani. La 10 ani de urmărire, mortalitatea prin cancer colorectal a fost aproape identică în cele două grupuri (0,22% în grupul colonoscopie, față de 0,24% în grupul FIT), iar studiul a concluzionat că screeningul prin FIT nu este inferior celui prin colonoscopie. În plus, rata de participare a fost semnificativ mai mare în grupul invitat la testul FIT (39,9%) decât în cel invitat la colonoscopie (31,8%).^[8]

Un alt studiu, publicat în 2026 în Annals of Internal Medicine, a urmărit timp de 23 de ani participanții la studiul norvegian NORCCAP, cărora li s-a oferit o singură sigmoidoscopie de screening. La bărbați, riscul cumulat de cancer colorectal a scăzut de la 6,0% (fără screening) la 4,3% (cu screening), iar riscul de deces prin această boală a scăzut de la 2,2% la 1,4%. La femei, efectul asupra incidenței a fost mai mic, iar reducerea mortalității nu a fost semnificativă statistic. Adăugarea unui test FIT la sigmoidoscopie nu a modificat rezultatele.^[9]

Concluzia practică a acestor date: cel mai important lucru este să faci un test de screening, oricare dintre cele recomandate, și să îl repeți la intervalul potrivit.^[4][6] Un test din scaun, mai puțin invaziv și mai ușor de acceptat, poate ajunge la fel de departe ca o colonoscopie la care mulți oameni nu se prezintă.

Semne care nu așteaptă vârsta de screening

Indiferent de vârstă sau de faptul că nu ai ajuns încă la momentul recomandat pentru primul test, anumite semne trebuie discutate cu medicul fără întârziere: sângerare rectală sau sânge vizibil în scaun (roșu aprins sau negru, ca smoala), schimbare persistentă a tranzitului intestinal (diaree sau constipație care nu trece), dureri sau crampe abdominale persistente, scădere în greutate fără motiv aparent și oboseală persistentă însoțită de anemie prin deficit de fier. Multe dintre aceste semne pot avea și alte cauze, mai puțin grave, dar merită investigate, nu ignorate pe motiv că „nu ai vârsta pentru cancer colorectal”.^[3]

La fel de important: dacă ai un test din scaun cu rezultat pozitiv, nu îl trata ca pe un rezultat final. Este un semnal că urmează o colonoscopie de confirmare, nu neapărat un diagnostic de cancer — sângele din scaun poate proveni și din cauze mult mai frecvente, precum hemoroizii sau fisurile anale, dar diferența se face doar prin investigația completă.^[5][6]

Concluzii

Cancerul colorectal este unul dintre cancerele pe care screeningul le poate preveni, nu doar depista mai devreme, pentru că testele găsesc și pot îndepărta polipii înainte să devină maligni. Nu există un singur test „corect”: ghidurile pun pe primul loc faptul de a face un test și de a-l repeta la intervalul recomandat, nu alegerea unuia anume. Ce contează cel mai mult este să discuți cu medicul de familie sau cu un gastroenterolog vârsta la care ar trebui să începi, în funcție de istoricul tău personal și familial, și să nu ignori semnele de alarmă doar pentru că te consideri prea tânăr pentru această boală.