Radonul din locuință: gazul invizibil care crește riscul de cancer pulmonar

Ce este radonul și de ce este periculos

Radonul este un gaz radioactiv care rezultă din descompunerea naturală a uraniului, toriului și radiului din sol și din rocă. În aer liber se diluează rapid și rămâne de obicei la niveluri foarte scăzute; problema apare atunci când gazul se acumulează în spații fără ventilație suficientă, cum sunt minele subterane sau interiorul clădirilor.^[1] Este invizibil, nu are miros și nu are gust, iar testarea este singura cale de a ști dacă într-o locuință s-a adunat în cantitate mare.^[2]

Atunci când este inhalat, radonul se descompune în particule radioactive care rămân blocate în plămâni și pot deteriora celulele care căptușesc căile respiratorii. Trec de regulă mulți ani până când această deteriorare duce la cancer pulmonar.^[2] Cele mai multe persoane nu au simptome până când boala este deja avansată, stadiu în care e mai greu de tratat — de aceea măsurile de reducere a expunerii contează de-a lungul întregii vieți.^[3]

Cum ajunge radonul în locuință

Radonul pătrunde în clădiri prin fisuri din pardoseală, din pereți sau din fundație, dar și prin anumite materiale de construcție sau din apa provenită din fântâni care conțin radon. Nivelurile pot fi mai ridicate în locuințe bine izolate și etanșate, precum și în cele construite pe un sol bogat în uraniu, toriu sau radiu. Subsolurile și parterul au, de regulă, cele mai ridicate concentrații, pentru că sunt cele mai apropiate de sol.^[1]

Radonul se poate acumula indiferent dacă o casă are sau nu subsol, este nouă sau veche, bine izolată sau cu curenți de aer — nu există un tip de locuință ferit automat de acest risc.^[3]

Radonul și riscul de cancer pulmonar: ce arată dovezile

Legătura dintre radon și cancerul pulmonar a fost observată întâi la minerii din exploatările subterane de uraniu, care mureau de cancer pulmonar în proporții neobișnuit de mari; studiile experimentale pe animale au confirmat apoi aceste observații, arătând mai multe tumori pulmonare la rozătoarele expuse la niveluri mari de radon.^[1] Multă vreme s-a discutat dacă rezultatele obținute la mineri pot fi aplicate și la nivelurile mult mai mici din locuințe. Răspunsul a venit în 2005, prin două analize mari — una nord-americană și una europeană — care au reunit datele mai multor studii făcute pe locuințe și au confirmat legătura directă dintre radonul din case și cancerul pulmonar.^[4]

Potrivit autorității americane pentru mediu (EPA), radonul este a doua cauză de cancer pulmonar, după fumat, și prima cauză la persoanele care nu au fumat niciodată. În Statele Unite, radonul este considerat responsabil pentru aproximativ 21.000 de decese prin cancer pulmonar în fiecare an, dintre care circa 2.900 apar la persoane care nu au fumat niciodată.^[4]

Cât de mare este povara reală diferă mult de la o țară la alta și de la un calcul la altul. O trecere în revistă sistematică a 24 de studii din 14 țări a găsit proporții ale deceselor prin cancer pulmonar atribuibile radonului rezidențial între 0,2% și 26%; în lucrările evaluate drept de calitate ridicată, valorile au fost de 3-12% atunci când riscul a fost estimat din studii făcute pe locuințe și de 7-25% când a fost estimat din studii pe mineri. Autorii subliniază că o mare parte din această variație vine din metoda de calcul folosită, nu din diferențele reale dintre țări, și cer o metodologie comună.^[5]

Un calcul realizat pentru Germania, pe baza modelului de risc provenit din studiul european reunit privind radonul rezidențial, pornește de la observația că riscul suplimentar de cancer pulmonar crește cu 16% pentru fiecare 100 de becquereli pe metru cub (Bq/m³) în plus în concentrația de radon măsurată pe termen lung. Rezultatul: aproximativ 2.800 de decese prin cancer pulmonar pe an (interval de încredere 900-5.100), adică 6,3% din totalul deceselor prin această boală. Dintre ele, 41% apar la fumători actuali, 41% la foști fumători și 19% la persoane care nu au fumat niciodată.^[6]

Un studiu realizat în Finlanda a estimat că între 3% și 8% din toate cazurile de cancer pulmonar din țară sunt atribuibile radonului rezidențial, procentul ajungând la 8-13% pentru carcinomul cu celule mici. Autorii au calculat și efectul reducerii expunerii: aducerea locuințelor cu niveluri ridicate la pragul de 100 Bq/m³ ar elimina aproximativ 30% din cazurile atribuibile radonului.^[7]

Cine este mai expus riscului

Riscul depinde de nivelul de radon din locuința sau clădirea în care stai în mod obișnuit, de partea de clădire în care petreci cel mai mult timp și de fumat — actual sau în trecut.^[3] Fumatul și expunerea la radon se potențează reciproc: împreună cresc riscul mult mai mult decât suma celor două riscuri luate separat. Potrivit EPA, la o concentrație de 4 picocurie pe litru de aer (aproximativ 150 Bq/m³), dintr-o mie de fumători expuși la acest nivel pe parcursul vieții aproximativ 62 ar face cancer pulmonar, față de aproximativ 7 dintr-o mie de persoane care nu au fumat niciodată și au trăit la aceeași concentrație.^[4]

Persoanele care petrec mult timp la subsol sau la parter, acolo unde nivelurile tind să fie cele mai ridicate, au o expunere mai mare. Nu există date suficiente care să arate dacă riscul la copii este mai mare decât la adulți, însă copiii pot primi o doză mai mare de radon pentru același nivel de expunere, din cauza ritmului respirator mai rapid și a formei și dimensiunii diferite a plămânilor.^[3]

Cum afli dacă locuința ta are un nivel ridicat de radon

Singura modalitate de a ști dacă o locuință are un nivel ridicat de radon este testarea — nu există semne vizibile sau miros care să te avertizeze, iar testarea este ieftină și ușor de făcut. Merită testat mai ales dacă locuința nu a fost verificată niciodată, la cumpărarea sau vânzarea unei case, înainte și după o renovare (inclusiv după lucrări făcute special pentru a reduce radonul) sau înainte de a petrece mai mult timp la subsol ori la demisol, de exemplu dacă vrei să transformi spațiul în dormitor.^[2]

Există două tipuri principale de teste: cele pe termen scurt, care măsoară nivelul de radon între 2 și 90 de zile și dau rezultate rapide, și cele pe termen lung, care măsoară peste 90 de zile și oferă o estimare mai bună a nivelului mediu, pentru că radonul variază de la o zi la alta și de la o lună la alta. Kitul se poate cumpăra din magazine de bricolaj sau comanda online, iar proba se trimite apoi la un laborator; înainte de a alege tipul de test, e util să ceri sfatul unui specialist în măsurarea radonului.^[2]

Ce poți face dacă nivelul de radon este ridicat

Nu există un nivel de radon considerat complet sigur, iar orice reducere ajută la scăderea riscului de cancer pulmonar, chiar și atunci când valoarea măsurată se află sub pragul de acțiune folosit de autorități. EPA recomandă remedierea locuinței când nivelul ajunge la 4 picocurie pe litru de aer (aproximativ 150 Bq/m³) sau mai mult.^[3] Pragul de la care se intervine diferă însă de la o țară la alta — în studiile europene se lucrează cu valori de acțiune de 100, 200 sau 300 Bq/m³.^[7] În România, nivelul de referință pentru locuințe este stabilit prin reglementările naționale de radioprotecție, iar specialistul care face măsurătoarea îți poate spune la ce valoare se raportează rezultatul tău.

Printre măsurile recomandate se numără etanșarea fisurilor din pardoseală și din pereți cu materiale destinate acestui scop, acoperirea pământului din spațiile neamenajate de sub casă cu folie de plastic de densitate mare și montarea unei tubulaturi cu ventilator care să preia radonul de sub folie și să îl evacueze în exterior. Aerisirea prin deschiderea ferestrelor și folosirea ventilatoarelor scade nivelul doar temporar, deci nu este o soluție de durată. Lucrările de reducere a radonului cer cunoștințe tehnice specializate, de aceea se recomandă apelarea unui profesionist calificat, iar nivelul trebuie măsurat din nou după orice intervenție, ca să fii sigur că a funcționat.^[3]

Radonul, fumatul și alte cauze ale cancerului pulmonar

Radonul nu este singurul factor de risc pentru cancerul pulmonar. Fumatul rămâne principala cauză, iar printre ceilalți factori se numără fumatul pasiv prelungit, bronhopneumopatia obstructivă cronică, cancerul pulmonar la o rudă apropiată, expunerea profesională la fibre de azbest și expunerea îndelungată la aer poluat.^[8]

Renunțarea la fumat rămâne cea mai importantă măsură individuală de reducere a riscului de cancer pulmonar, alături de mișcare regulată și o alimentație echilibrată.^[8] Pentru o locuință cu radon ridicat, recomandarea autorităților este dublă: oprirea fumatului și reducerea nivelului de radon — exact pentru că cele două riscuri se amplifică reciproc.^[4]

Când ceri sfatul medicului

În stadiile incipiente, cancerul pulmonar poate să nu dea niciun simptom. Printre semnele care trebuie verificate se numără tusea care nu trece, respirația grea, tusea cu sânge, durerea în piept sau în umăr, infecțiile respiratorii repetate ori care nu se vindecă, scăderea în greutate fără să încerci, lipsa poftei de mâncare și oboseala permanentă; mai rar pot apărea umflarea feței sau a gâtului, dificultatea la înghițire, răgușeala care nu trece și modificarea formei degetelor. Toate aceste simptome sunt frecvente și au, de cele mai multe ori, alte cauze — dar merită verificate, pentru că un cancer descoperit devreme este mai ușor de tratat.^[9]

Programează-te la medicul de familie dacă tușești de mai mult de 3 săptămâni sau dacă ai oricare dintre celelalte semne; cere consult în regim de urgență dacă ai tușit cu sânge și sună la 112 ori mergi la camera de gardă (UPU) dacă nu reușești să respiri sau ai durere în piept ori în partea de sus a spatelui.^[9]

Concluzii

Radonul este un risc invizibil, dar real, pentru sănătatea plămânilor — al doilea factor de risc pentru cancer pulmonar după fumat și primul la persoanele care nu au fumat niciodată. Vestea bună este că riscul poate fi redus: testarea locuinței este ieftină și simplă, iar dacă nivelul este ridicat există soluții tehnice dovedite pentru a-l scădea. Nu există o valoare despre care să se poată spune că e complet lipsită de risc, însă fiecare reducere a expunerii contează. Combinată cu renunțarea la fumat, scăderea nivelului de radon este una dintre puținele măsuri concrete pe care le poți lua chiar acasă pentru a-ți proteja plămânii pe termen lung.