Nanomaterialul din metal lichid pentru depistarea celulelor canceroase
Un studiu publicat în jurnalul Nature Communications susține că metalul lichid inspirat din filmul Terminator ar putea avea efecte benefice în depistarea și tratarea cancerului.
Materialul pe bază de metal lichid ar putea fi utilizat pentru depistarea celulelor canceroase, dar și ca tehnică de livrare internă și eliberare controlată a medicamentelor anticancerigene.
Printre principalele avantaje ale tehnicii se numără eficiența în eliberarea medicamentelor, lipsa toxicității și biodegradabilitatea. Acești purtători de medicament din metal lichid sunt ușor de obținut. Aliajul lichid de galiu-indiu se introduce într-o soluție cu molecule numite liganzi polimerici. Soluția este ulterior „bombardată” cu ultrasunete, ceea ce face ca metalul lichid să se transforme în picături cu diametrul de aproximativ 100 nm. Liganzii se atașează de suprafața picăturilor și formează o peliculă ce previne ca aliajul să fuzioneze.
Când medicamentul anticancerigen doxorubicin este introdus în soluție, liganzii de pe nanopicături îl absorb, formând molecule pline cu medicament se pot fi separate de soluție și introduse în circulația sangvină.
Mai mult, un ligand ce se atașează de nanopicături are capacitatea de a depista celulele canceroase datorită receptorilor de pe suprafața acestora care absorb nanopicăturile și permit medicamentului să acționeze.
În interiorul celulelor canceroase, metalul lichid reacționează cu celulele și eliberează ionii de galiu care îmbunătățesc performanța doxorubicinei favorizând simultan degradarea metalului.
Conform studiilor in vitro, metalul lichid se degradează în câteva zile, ajungând într-o formă ce poate fi ușor absorbită și filtrată de organism, fără efecte adverse. Nanomaterialul s-a dovedit a fi eficient împotriva celulelor canceroase la sân, însă studiile continuă pentru a arăta dacă acționează identic și asupra altor linii celulare canceroase.
Sursa: Science Alert
Materialul pe bază de metal lichid ar putea fi utilizat pentru depistarea celulelor canceroase, dar și ca tehnică de livrare internă și eliberare controlată a medicamentelor anticancerigene.
Printre principalele avantaje ale tehnicii se numără eficiența în eliberarea medicamentelor, lipsa toxicității și biodegradabilitatea. Acești purtători de medicament din metal lichid sunt ușor de obținut. Aliajul lichid de galiu-indiu se introduce într-o soluție cu molecule numite liganzi polimerici. Soluția este ulterior „bombardată” cu ultrasunete, ceea ce face ca metalul lichid să se transforme în picături cu diametrul de aproximativ 100 nm. Liganzii se atașează de suprafața picăturilor și formează o peliculă ce previne ca aliajul să fuzioneze.
Când medicamentul anticancerigen doxorubicin este introdus în soluție, liganzii de pe nanopicături îl absorb, formând molecule pline cu medicament se pot fi separate de soluție și introduse în circulația sangvină.
Mai mult, un ligand ce se atașează de nanopicături are capacitatea de a depista celulele canceroase datorită receptorilor de pe suprafața acestora care absorb nanopicăturile și permit medicamentului să acționeze.
În interiorul celulelor canceroase, metalul lichid reacționează cu celulele și eliberează ionii de galiu care îmbunătățesc performanța doxorubicinei favorizând simultan degradarea metalului.
Conform studiilor in vitro, metalul lichid se degradează în câteva zile, ajungând într-o formă ce poate fi ușor absorbită și filtrată de organism, fără efecte adverse. Nanomaterialul s-a dovedit a fi eficient împotriva celulelor canceroase la sân, însă studiile continuă pentru a arăta dacă acționează identic și asupra altor linii celulare canceroase.
Sursa: Science Alert
Actualizat la 07-12-2025 | Vizite: 802 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1
- Riscul psihosocial la copiii cu cancer: 16% dintre pacienți prezintă risc ridicat, cu impact major asupra structurii familiale
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology