Mastita și abcesul mamar: de ce apar, cum se tratează și când cer investigații

Ce este mastita și ce este abcesul mamar

Mastita este inflamația țesutului mamar, care se manifestă printr-o zonă a sânului umflată, caldă și dureroasă la palpare, de obicei la un singur sân.^[1] Cea mai frecventă formă este mastita de lactație, care apare mai ales în primele trei luni după naștere, cu o incidență estimată la aproximativ 10% în Statele Unite.^[2] Mastita poate apărea însă și în afara alăptării, la femei care nu au născut recent, și la bărbați.^[1]

Abcesul mamar este o colecție de puroi, delimitată, care se formează atunci când o mastită nu este tratată la timp și infecția progresează. Se manifestă ca un nodul sau o zonă de umflătură clar simțită la palpare, dureroasă, caldă sau roșie, de obicei pe fondul unei mastite recente sau al unui episod anterior de abces.^[3] Tratamentul mastitei cât mai rapid reduce riscul ca ea să evolueze către un abces.^[4]

De ce apare

La femeile care alăptează, mastita este cel mai des legată de acumularea de lapte în sân; episoadele care revin se explică adesea prin probleme de poziționare și de prindere a bebelușului la sân.^[1] Cea mai bună prevenție este o tehnică de alăptare corectă, cu o prindere bună a bebelușului, și alăptarea firească, de preferat pompării.^[2] Bacteria implicată cel mai frecvent este Staphylococcus aureus, care pătrunde printr-o fisură sau o crăpătură a pielii mamelonului; infecția se dezvoltă în țesutul gras al sânului, provocând umflătura care apasă pe canalele galactofore și produce durerea și nodulii caracteristici.^[4]

Printre factorii care cresc riscul se numără suprastimularea producției de lapte și traumatismele țesutului mamar provocate de un masaj ferm sau agresiv al sânului — ambele considerate astăzi factori de risc, nu măsuri de ajutor, așa cum se credea în trecut.^[2] În afara alăptării, mastita poate fi legată de fumat (substanțele toxice din tutun pot afecta țesutul mamar), de leziuni ale mamelonului (de exemplu un piercing sau o afecțiune a pielii precum eczema), de prezența unui implant mamar sau de un sistem imunitar slăbit, cum se întâmplă în diabet.^[1]

Cum se manifestă

Simptomele apar de obicei rapid și afectează un singur sân: o zonă umflată, caldă și dureroasă la apăsare, care poate deveni roșie (pe pielea mai pigmentată, roșeața poate fi mai greu de observat); un nodul cu formă de „pană” sau o zonă dură în sân; o durere cu caracter de arsură, constantă sau doar în timpul alăptării; și, uneori, scurgeri la nivelul mamelonului, albe sau cu striuri de sânge.^[1] Se pot adăuga simptome asemănătoare gripei — dureri difuze, febră sau senzație de cald, de frig și de frisoane, oboseală^[1] —, în unele cazuri greață și vărsături, precum și ganglioni limfatici sensibili sau măriți în axilă, de aceeași parte.^[4]

Dacă în zonă se formează o colecție de puroi (abces), apar un nodul sau o umflătură în sân, durere, sân cald sau roșu, febră și o stare generală de rău.^[3]

Mastita, abcesul și cancerul de sân inflamator — cum le diferențiezi

Pentru cineva care caută informații despre cancer, cea mai importantă întrebare este dacă un sân roșu și inflamat poate fi, de fapt, cancer. Răspunsul scurt este: foarte rar, dar nu niciodată — și de aceea orice inflamație a sânului care nu urmează traseul tipic al unei mastite trebuie evaluată de un medic.

Cancerul de sân inflamator este o formă rară și agresivă de cancer, care reprezintă, în Statele Unite, între 1% și 5% din totalul cancerelor de sân. El apare atunci când celulele tumorale blochează vasele limfatice din pielea sânului, provocând roșeață, creșterea rapidă în volum a sânului, un aspect capitonat al pielii, ca o coajă de portocală, senzație de greutate, arsură sau sensibilitate și, adesea, un mamelon retractat spre interior. De regulă nu formează un nodul palpabil distinct, așa cum se întâmplă în majoritatea celorlalte cancere de sân, iar simptomele se instalează de obicei rapid. Mastita este o infecție a sânului cu simptome asemănătoare, care poate apărea la orice persoană, nu doar la femeile care alăptează, ceea ce face diferențierea prin simptome, la prima vedere, dificilă.^[5]

Câteva repere ajută la orientare, fără să înlocuiască evaluarea medicală: mastita obișnuită se ameliorează vizibil în 1-2 zile de măsuri simple, iar după începerea antibioticului ameliorarea este așteptată în 48 de ore.^[1] Lipsa răspunsului la tratamentul antibiotic și persistența semnelor clinice sunt exact situațiile care trebuie să ridice suspiciunea de cancer și să ducă la investigații suplimentare, inclusiv la examinare histologică.^[6] La fel, o inflamație a sânului fără legătură cu alăptarea poate avea la origine o formă rară de cancer de sân și cere investigații — ecografie mamară, mamografie, rezonanță magnetică, biopsie.^[4] Este util de știut că mamografia nu arată, de cele mai multe ori, un cancer de sân inflamator, așa că o mamografie fără modificări nu este suficientă pentru a-l exclude.^[5]

Există și o categorie de forme neinfecțioase de mastită, precum mastita periductală sau mastita granulomatoasă idiopatică, care nu sunt cauzate de bacterii și care pot, clinic și la imagistică, să imite un cancer. Pentru un diagnostic de certitudine este uneori nevoie de biopsie, iar lipsa răspunsului la antibiotice într-un caz catalogat inițial drept „mastită” este unul dintre semnalele care o impun.^[6]

Diagnostic

Pentru o mastită tipică de lactație, diagnosticul se pune de obicei clinic, pe baza febrei, a stării generale alterate, a durerii localizate într-o zonă a sânului și a roșeății pielii de pe acea zonă, fără să fie nevoie de analize sau investigații imagistice de rutină.^[2] Medicul poate recomanda o cultură din laptele matern pentru a alege antibioticul potrivit și o ecografie mamară pentru a căuta un abces, în special dacă simptomele se agravează, revin sau persoana are un sistem imunitar slăbit.^[2] Ecografia este, de altfel, investigația de primă linie pentru a confirma inflamația și a identifica un abces, în timp ce mamografia are un rol limitat în faza acută, iar rezonanța magnetică este utilă în cazurile complexe sau atipice.^[6]

Dacă medicul suspectează un abces, va recomanda de obicei o ecografie pentru confirmare, înainte de a decide modul de drenaj.^[3] În cazurile în care mastita nu are legătură cu alăptarea, revine repetat, nu se ameliorează la tratamentul standard sau are un aspect clinic neobișnuit, pot fi necesare și o mamografie, o examinare prin rezonanță magnetică sau o biopsie, pentru a exclude o cauză tumorală.^[4]

Tratament

Pentru mastita obișnuită, dovezile actuale arată că cele mai multe cazuri sunt mai degrabă o inflamație decât o infecție bacteriană propriu-zisă, motiv pentru care un interval de 1-2 zile de măsuri conservatoare — antiinflamatoare, gheață aplicată local, continuarea alăptării direct la sânul afectat și reducerea pompării excesive a laptelui — este adesea suficient pentru ameliorare.^[2] Dacă simptomele nu se ameliorează în acest interval, medicul recomandă de regulă un antibiotic cu spectru restrâns, eficient pe bacteriile obișnuite ale pielii (stafilococ, streptococ); majoritatea persoanelor se tratează ambulatoriu, cu antibiotic oral, iar internarea și antibioticul administrat intravenos sunt rezervate situațiilor în care boala se agravează sau există semne de infecție generalizată (sepsis).^[2]

Dacă simptomele nu se ameliorează la 48 de ore de la începerea antibioticului, sau dacă apare un abces, este necesară o reevaluare medicală.^[1] Abcesele se tratează de obicei prin aspirarea puroiului cu un ac, sub ghidaj ecografic; manevra se face cu anestezie locală și poate fi nevoie să fie repetată de câteva ori.^[3] O trecere în revistă a șapte studii arată că aspirația cu ac sub ghidaj ecografic are o rată de rezolvare de 85-92%, cu timp de vindecare mai scurt și rezultate mai bune raportate de pacienți, comparativ cu incizia și drenajul chirurgical. Incizia și drenajul chirurgical rămân însă tratamentul preferat pentru colecțiile mai mari de 5 centimetri, cu mai multe compartimente, sau pentru abcesele care reapar, în special în afara alăptării.^[7] După drenaj se pot primi antibiotice de luat acasă, iar abcesul se vindecă de obicei în câteva zile sau săptămâni.^[3]

Alăptarea poate și trebuie, în general, continuată pe parcursul tratamentului, inclusiv la sânul afectat dacă este posibil — nu dăunează bebelușului și poate ajuta la vindecarea sânului; dacă suptul direct este prea dureros, laptele poate fi exprimat manual sau cu pompa.^[3] În cazul unui abces, medicul poate recomanda totuși oprirea temporară a alăptării.^[4]

Ce poți face acasă

Dacă alăptezi, continuă să alăptezi atât de des cât dorește bebelușul, sau exprimă manual laptele dacă suptul direct este prea dureros; asigură-te că bebelușul este poziționat și prins corect la sân, eventual cu ajutorul unei consultante în alăptare sau al medicului. Pentru durere, o compresă rece aplicată 10 minute, o dată pe oră, și un antialgic obișnuit (paracetamol sau ibuprofen) pot ajuta; odihna și un sutien confortabil, care susține dar nu strânge sânul, completează îngrijirea.^[1]

Evită hainele sau sutienele foarte strâmte, nu lua aspirină, nu exprima mai mult lapte decât are nevoie bebelușul și nu întrerupe brusc alăptarea — oprirea se face gradual. Nu aplica uleiuri, soluții de înmuiere sau creme pe sân.^[1] Evită, de asemenea, aplicarea de căldură și masajul ferm al zonei dureroase: recomandările mai vechi în acest sens au fost revizuite, iar dovezile actuale arată că ambele pot agrava inflamația în loc să o amelioreze.^[2] Apăsarea fermă pe sân, în general, ar trebui evitată — orice presiune aplicată trebuie să fie ușoară.^[1]

Când trebuie să ceri ajutor medical

Mergi la medicul de familie sau la ginecolog dacă simptomele nu se ameliorează în 12-24 de ore de îngrijire la domiciliu, dacă nu se ameliorează în 48 de ore de la începerea unui antibiotic, sau dacă ai mastită și nu alăptezi.^[1] Cere o evaluare medicală rapidă — iar dacă starea generală se alterează, la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU/CPU) — dacă apare un nodul sau o umflătură în sân, dacă sânul e dureros, cald și roșu, sau dacă ai febră mare și te simți rău în general.^[3]

Solicită de asemenea o evaluare, inclusiv pentru a exclude o cauză mai gravă, dacă: inflamația sânului nu are nicio legătură cu alăptarea sau cu o naștere recentă; simptomele continuă să se agraveze în ciuda unui tratament antibiotic complet și corect administrat; pielea sânului are aspect de „coajă de portocală” sau mamelonul se retractă brusc spre interior; sau un nodul persistă și nu se micșorează după rezolvarea episodului acut.^[5]

Concluzii

Un sân roșu, dureros și cald este, în marea majoritate a cazurilor, mastita — o afecțiune frecventă, mai ales la femeile care alăptează, care se ameliorează bine cu măsuri simple și, la nevoie, cu antibiotice. Îngrijirea corectă nu mai înseamnă căldură și masaj ferm, ci gheață, odihnă și continuarea alăptării în ritm firesc. Atâta vreme cât simptomele răspund la tratament în intervalul așteptat, nu este un motiv de panică. Când răspunsul nu vine, când nodulul rămâne, sau când tabloul nu se leagă de alăptare, pasul următor nu este să aștepți mai mult, ci să ceri o evaluare care să confirme sau să excludă o cauză mai serioasă.