Chisturile mamare: de ce apar, cum se diagnostichează și când au nevoie de tratament

Ce este un chist mamar

Un chist mamar este o pungă rotundă sau ovală, plină cu lichid, care se formează în țesutul sânului și care poate fi sensibilă la atingere. Face parte din categoria largă a bolilor benigne de sân — modificări care nu sunt cancer, deși unele pot da simptome asemănătoare cu ale unui nodul suspect. Chisturile se numără, alături de modificările fibrochistice, de fibroadenoame (noduli solizi, rotunzi și elastici, care se mișcă ușor sub degete, frecvenți la femeile tinere) și de papiloamele intraductale (mici formațiuni benigne care cresc în interiorul canalelor de lapte), printre cele mai frecvente modificări ale sânului^[1].

Bolile benigne de sân nu pun viața în pericol și, de cele mai multe ori, nu au nevoie de tratament dacă simptomele nu deranjează. Unele dintre ele pot fi însă greu de deosebit de un cancer doar după simptome sau după imaginea de la o investigație, motiv pentru care medicul are nevoie uneori de examinări și teste suplimentare ca să pună un diagnostic clar^[2].

De ce apar chisturile și legătura cu sânii „cu noduli”

Chisturile apar cel mai frecvent pe fondul modificărilor fibrochistice ale sânului — o combinație de îngroșare a țesutului mamar (fibroză) și de chisturi cu lichid, într-unul sau în ambii sâni. Se crede că sunt declanșate de hormonii produși de ovare în timpul menstruației, iar sânii pot deveni umflați, cu noduli sau dureroși înainte și în timpul menstruației. Aceste modificări apar la un moment dat la peste jumătate dintre femei, sunt cele mai frecvente între 30 și 50 de ani și sunt rare după menopauză, cu excepția femeilor care iau estrogeni. Modificările fibrochistice nu schimbă riscul de cancer de sân^[3].

Din punct de vedere imagistic, spectrul modificărilor fibrochistice este larg. Recunoașterea aspectelor tipic benigne — chisturile și calcificările dispuse „în strat” — poate evita controale repetate și biopsii inutile. În schimb, atunci când imaginea arată o masă solidă, calcificări fără dispunere în strat sau o distorsiune de arhitectură a țesutului, poate fi nevoie de biopsie cu ac gros pentru diagnostic. De regulă, conduita în modificările fibrochistice este conservatoare, adică urmărire, nu intervenție^[4].

Cum se manifestă: durere, nodul, scurgeri din mamelon

Un nodul legat de modificările fibrochistice se simte, tipic, ca o formațiune care se mișcă atunci când este împinsă cu degetele și care nu pare lipită de țesutul din jur. Poate crește înainte de fiecare menstruație și poate reveni la dimensiunea inițială după. Sânii se pot simți plini, umflați sau grei, iar disconfortul se poate întinde și spre axilă^[3].

Durerea de sân legată de menstruație începe, de obicei, cu până la două săptămâni înainte de menstruație, se agravează și dispare când menstruația se termină; este descrisă ca surdă, ca o greutate sau o apăsare, afectează de regulă ambii sâni și se poate extinde spre axilă. Durerea de sân, luată separat, este puțin probabil să fie un semn de cancer^[5].

Scurgerile din mamelon sunt un simptom aparte, care trebuie mereu verificat de un medic. Lichidul poate curge de la sine sau la apăsarea mamelonului și poate avea culori diferite: limpede, alb, gălbui, verzui sau cu sânge. Printre cauzele frecvente se numără sarcina și alăptarea, modificările benigne ale canalelor de lapte care apar odată cu vârsta, un canal blocat sau dilatat, un papilom, o infecție a sânului sau un efect advers al unor medicamente, inclusiv al pilulei contraceptive. Uneori, o scurgere din mamelon poate fi și un semn de cancer de sân, iar depistarea timpurie face tratamentul mai ușor — de aceea orice scurgere trebuie verificată, indiferent de aspect^[6].

Medicii împart formațiunile benigne de sân în trei categorii, care nu înseamnă același lucru pentru viitor. Cele neproliferative sunt formate din celule normale și pot fi un chist sau un fibroadenom simplu; majoritatea nu cresc riscul de cancer de sân și dispar fără tratament. Cele proliferative fără atipie, în care celulele se înmulțesc dar arată normal, cresc ușor riscul de cancer de sân în viitor. Hiperplazia atipică, în care celulele se înmulțesc și nu arată normal, crește mult acest risc și se recomandă îndepărtarea chirurgicală a zonei respective. De aceea contează rezultatul investigațiilor, nu cât de îngrijorător pare un nodul la atingere^[7].

Când mergi la medic — și când e urgent

Mergi la medic dacă durerea de sân nu se ameliorează sau dacă analgezicele obișnuite nu ajută, precum și dacă în familia ta există cazuri de cancer de sân^[5]. Orice scurgere din mamelon, dintr-un sân sau din amândoi, trebuie verificată, oricât de puțin îngrijorătoare pare^[6]. La fel, anunță medicul dacă observi un nodul nou, o îngroșare a țesutului, o cută sau o adâncitură a pielii, o roșeață inexplicabilă, coji sau roșeață la nivelul mamelonului ori o durere care se agravează sau este mereu în același loc^[7].

Există și semne pentru care evaluarea trebuie făcută rapid, nu amânată: un nodul dur, care nu se mișcă sub degete; o zonă a sânului care devine roșie, fierbinte sau umflată; durere de sân însoțită de febră mare sau de frisoane; scurgere din mamelon cu striuri de sânge; schimbarea formei unuia sau a ambilor sâni; pielea sânului încrețită, cu gropițe, ca o coajă de portocală; o erupție pe mamelon sau în jurul lui; un mamelon care s-a retras în interiorul sânului. Toate acestea pot fi semne ale unei probleme mai serioase^[5]. În România, în astfel de situații te poți adresa medicului de familie, care te poate îndruma mai departe, sau direct unui medic specialist; dacă starea generală e afectată — febră mare, frisoane, durere intensă — mergi la camera de gardă.

Diagnostic: ce investigații fac diferența

Evaluarea începe cu întrebări despre momentul în care au apărut simptomele, cât de severe sunt, dacă ai simțit tu însăți o formațiune și ce factori de risc pentru cancer de sân ai. Urmează, de regulă, un examen clinic al sânilor, iar în unele cazuri o investigație imagistică — mamografie, ecografie sau rezonanță magnetică (RMN). Imagistica poate fi urmată de biopsie^[7].

La femeile sub 35 de ani se poate folosi ecografia mamară pentru a privi mai în detaliu țesutul sânului. Mamografia este recomandată, în general, ca investigație de screening începând de la 40 de ani, repetată la 1-2 ani, însă recomandările diferă de la o organizație medicală la alta^[3]; în România, vârsta și intervalul potrivite pentru tine se stabilesc împreună cu medicul de familie sau cu medicul specialist. Dacă nodulul pare a fi un chist, medicul poate să-l aspire cu un ac — astfel confirmă că era într-adevăr un chist și, uneori, ameliorează și simptomele. Pentru alte tipuri de noduli se pot face investigații imagistice suplimentare, iar dacă acestea sunt normale, dar medicul are în continuare o suspiciune, se poate face o biopsie^[3].

Rezultatele biopsiei și ale imagisticii sunt cele care decid conduita, luând în calcul și vârsta, și riscul individual de cancer de sân. Pentru unele afecțiuni benigne nu e nevoie de tratament, ci doar de urmărire atentă: examene clinice ale sânilor și investigații imagistice mai frecvente în următorii 1-2 ani, ca să se confirme că formațiunea rămâne neschimbată^[7].

Tratament: de la simpla urmărire la aspirație

Femeile fără simptome sau cu simptome ușoare nu au nevoie de tratament. Chirurgia nu se face niciodată pentru a trata modificările fibrochistice ca atare. În schimb, un nodul care rămâne la fel pe tot parcursul ciclului menstrual este considerat suspect, iar medicul poate recomanda o biopsie cu ac gros, adică prelevarea unei mici cantități de țesut care se examinează la microscop^[3].

Dacă un chist este mare sau produce disconfort, lichidul din el poate fi drenat^[7]. Pentru durerea ciclică, primele măsuri sunt simple: un sutien bine ajustat și un analgezic fără prescripție, luat la nevoie. Dacă folosești un contraceptiv hormonal combinat, administrarea lui continuă poate ameliora simptomele — o variantă de discutat cu medicul. Când durerea este severă, medicul poate prescrie, pentru o perioadă scurtă, medicamente^[7], inclusiv hormoni, de exemplu contraceptive orale^[3].

Ce poți face acasă pentru disconfort

Pentru durerea de sân legată de menstruație ajută un sutien bine ajustat pe parcursul zilei și unul moale pentru somn. Poți lua un analgezic obișnuit, precum paracetamolul sau ibuprofenul, ori poți aplica local un gel cu efect analgezic. Nu există dovezi consistente că vitamina E sau uleiul de luminiță-de-seară ar ajuta la durerea de sân^[5]. La fel, reducerea grăsimilor, a cofeinei sau a ciocolatei este o măsură pe care multe femei o încearcă, dar nu există dovezi clare că ajută un număr mare de femei^[3].

Aplicarea de căldură sau de gheață pe sân face și ea parte din măsurile de autoîngrijire recomandate. Înainte de a lua orice medicament sau supliment, întreabă medicul^[3]. Dacă disconfortul persistă în ciuda acestor măsuri sau dacă apare vreunul dintre semnele descrise mai sus, pasul următor este întotdeauna un consult medical, nu automedicația prelungită.

Concluzii

Un chist mamar este, de cele mai multe ori, o descoperire benignă, legată de fluctuațiile hormonale normale ale ciclului menstrual, care nu schimbă riscul de cancer și adesea nu are nevoie de niciun tratament. Ceea ce contează cu adevărat este să nu tragi singură concluzia după cum „simți” nodulul, ci să lași examenul medical, imagistica și, la nevoie, biopsia să facă diferența — mai ales atunci când apar semne care ies din tiparul obișnuit al durerii ciclice: un nodul dur care nu se mișcă, o schimbare de formă a sânului sau o scurgere cu sânge din mamelon.