Necroza grasă a sânului: nodulul benign care poate mima un cancer

Ce este necroza grasă a sânului

„Necroza” înseamnă, literal, moartea celulelor — ea survine atunci când acestea nu mai primesc suficient oxigen. În sânul lezat, acest lucru se întâmplă la nivelul țesutului adipos (gras), aflat chiar sub piele^[1].

Organismul răspunde la această leziune în unul din două moduri. Fie înlocuiește treptat celulele moarte cu țesut cicatricial dens, ferm la palpare — aceasta este necroza grasă propriu-zisă —, fie celulele adipoase moarte își eliberează conținutul uleios, care se adună într-o pungă numită chist uleios^[2].

Ambele fac parte din categoria largă a modificărilor benigne ale sânului, pe care majoritatea femeilor le au la un moment dat în viață și care, la fel ca necroza grasă, pot fi dificil de diferențiat de un cancer fără investigații suplimentare^[3].

Cauze și factori de risc

Cea mai frecventă cauză este o intervenție chirurgicală pe sân — biopsie, tumorectomie (chirurgie conservatoare), mastectomie, reconstrucție mamară sau reducere mamară. Radioterapia la nivelul sânului și traumatismele directe, cum ar fi un impact sau o lovitură, pot produce aceeași leziune a țesutului gras^[1].

Un studiu american care a analizat pacientele operate pentru necroză grasă pornește de la ratele de apariție raportate în literatură după chirurgia sânului — până la 25% — și observă că, dincolo de această cifră, se știe puțin despre factorii de risc și despre rezultatele tratamentului chirurgical^[4].

Riscul este mai mare la femeile aflate la vârsta perimenopauzei, în jurul a 50 de ani, și la cele cu sâni mai voluminoși și căzuți (pendulari); operația sau radioterapia pentru un cancer de sân deja tratat cresc, la rândul lor, riscul de necroză grasă ulterioară^[1].

Leziunile sânului pot avea și alte origini: impact direct, centura de siguranță în accidentele auto, răni penetrante sau arsuri, dar și proceduri medicale precum biopsia, intervenția chirurgicală sau manevrele de resuscitare cardio-respiratorie. Sunt leziuni des întâlnite, dar rămân adesea nerecunoscute și neraportate, iar necroza grasă este una dintre urmările lor^[5].

Cum se manifestă

Necroza grasă se simte, de obicei, ca un nodul ferm, de cele mai multe ori nedureros, dar care la unele femei poate fi sensibil la palpare. Pielea din jurul lui poate avea o vânătaie sau o decolorare, mai ales dacă leziunea este recentă. Chistul uleios, varianta lichidă a aceleiași leziuni, se simte de obicei neted, moale și elastic, ușor de apăsat, iar peretele lui se acoperă în timp cu un strat de calciu^[1].

În schimb, următoarele semne nu sunt tipice pentru necroza grasă și impun un consult medical prioritar^[1]:

• scurgere la nivelul mamelonului
• mamelon care se retractă sau își schimbă brusc forma
• îngroșarea sau aspectul de „coajă de portocală” al pielii sânului
• ganglioni limfatici palpabili în axilă sau deasupra claviculei
• un nodul care crește vizibil sau își schimbă forma de la o lună la alta

De ce poate fi confundată cu un cancer

Atât la examenul clinic, cât și pe mamografie, este de multe ori imposibil de spus dacă un nodul este necroză grasă sau un cancer de sân; de aceea diagnosticul se confirmă prin biopsie, nu pe aspectul imagistic^[2].

O trecere recentă în revistă a imagisticii necrozei grase arată că aspectul ei variază mult în funcție de vechimea leziunii și de cauza care a produs-o, fiind vizibil diferit pe mamografie, tomosinteză, ecografie, RMN, CT sau PET. Cunoașterea acestor tipare ajută radiologul să recunoască atunci când aspectul este tipic pentru o leziune benignă, evitând investigații invazive inutile^[6].

Diagnostic

Evaluarea unui nodul nou începe cu un consult medical, urmat de obicei de mamografie și ecografie mamară, apoi, la nevoie, o biopsie prin puncție cu ac pentru confirmarea certă a diagnosticului^[1].

Când nodulul sau imaginea radiologică nu sunt clar benigne, medicul recomandă biopsia, pentru a avea certitudinea că nu este vorba despre un cancer^[2].

Tratament și evoluție

De cele mai multe ori, necroza grasă nu are nevoie de niciun tratament și se remite de la sine, pe măsură ce organismul resoarbe treptat țesutul lezat. Dacă nodulul este dureros, disconfortul poate fi ameliorat cu un antiinflamator fără prescripție, comprese calde sau masaj ușor al zonei, discutate întâi cu medicul sau farmacistul. Chistul uleios, dacă produce disconfort, poate fi golit prin puncție cu ac. Îndepărtarea chirurgicală se rezervă nodulilor mari, dureroși sau cu diagnostic incert — pentru că, paradoxal, intervenția în sine poate declanșa o nouă zonă de necroză grasă^[1].

Același studiu, pe 1.179 de femei operate pentru necroză grasă (vârsta medie 55,8 ani), arată că la 96% dintre ele s-a făcut excizia directă a zonei, iar la 4,2% îndepărtarea țesutului necrozat; operația s-a desfășurat ambulatoriu în 94% dintre cazuri. Evenimente adverse în primele 30 de zile au apărut la 6,3% dintre paciente, mai frecvent la cele cu insuficiență cardiacă și la cele cu plăgi contaminate — un motiv pentru care autorii recomandă chirurgilor să cântărească atent dacă operația e justificată^[4].

Ce poți face și când ceri reevaluare

Dacă descoperi un nodul nou în sân — mai ales dacă ai avut recent o operație, o biopsie, o radioterapie sau un traumatism la nivelul sânului — este firesc să te îngrijorezi, dar important este să nu renunți la verificare doar pentru că nodulul pare să aibă o explicație simplă. Mergi la medic pentru orice nodul nou și pentru orice schimbare pe care o observi^[1].

Indiferent de țară, regula e aceeași: orice nodul nou trebuie văzut de un medic, iar cauza lui nu se stabilește acasă, prin autodiagnostic. În România, primul pas îl faci la medicul de familie sau direct la medicul specialist; la consultație, medicul examinează sânii, iar dacă nu este clar ce produce nodulul, trimite mai departe pentru mamografie sau ecografie și, la nevoie, biopsie^[7].

Majoritatea modificărilor sânului nu sunt un cancer. Problema este că o modificare banală și una serioasă dau adesea aceleași semne, așa că un nodul, o durere, o scurgere din mamelon sau o iritație a pielii merită de fiecare dată un consult^[8].

Dacă ai fost deja diagnosticată cu necroză grasă, controalele imagistice recomandate de medic au rostul lor: aspectul leziunii se modifică în timp, iar imaginile luate una după alta îl ajută pe radiolog să recunoască această evoluție firească a unei leziuni benigne^[6].

Concluzii

Necroza grasă a sânului este o reacție benignă frecventă, mai ales după operații, biopsii, radioterapie sau traumatisme la nivelul sânului, și în majoritatea cazurilor nu necesită tratament. Pentru că poate semăna cu un cancer la palpare și la imagistică, singura cale sigură de a avea certitudine rămâne evaluarea medicală — mamografie, ecografie și, atunci când e nevoie, biopsie.