Prima ședință de chimioterapie: cum te pregătești și ce se întâmplă

Ce este chimioterapia și cum ajunge în organism

Chimioterapia este un tip de tratament oncologic care folosește medicamente pentru a distruge celulele canceroase sau pentru a opri înmulțirea lor. Poate fi folosită pentru a vindeca boala, pentru a reduce șansa ca aceasta să revină, pentru a încetini creșterea tumorii sau pentru a ameliora simptomele date de cancer. Uneori este singurul tratament pe care îl primești, dar de cele mai multe ori se combină cu alte metode, precum intervenția chirurgicală sau radioterapia. Chimioterapia distruge celulele care se divid rapid – inclusiv cele sănătoase, cum sunt cele care căptușesc gura și intestinele sau cele din foliculii de păr, iar din acest motiv apar multe dintre efectele secundare cunoscute, precum căderea părului sau rănile la nivelul gurii. Cel mai frecvent, medicamentul se administrează intravenos, printr-un ac subțire introdus într-o venă de pe mână sau antebraț, dar există și forme orale (pastile, capsule sau lichid de înghițit), injectabile sau, mai rar, topice.^[1]

Cateterul sau portul: cum ajunge medicamentul în venă

Dacă tratamentul durează mai mult sau venele de pe braț sunt greu de găsit, medicul poate recomanda un cateter sau un port implantat. Cateterul este un tub subțire și moale, introdus cu un capăt într-o venă mare (adesea la nivelul toracelui), celălalt capăt rămânând în afara corpului pe toată durata tratamentului; poate fi folosit și pentru alte medicamente sau pentru recoltarea de sânge, dar zona din jurul lui trebuie urmărită pentru semne de infecție. Portul este un mic disc, montat sub piele printr-o intervenție minoră, legat printr-un cateter de o venă mare; asistenta introduce un ac prin piele direct în port pentru a administra chimioterapia sau a recolta sânge, iar acul poate rămâne pe loc pentru tratamentele care durează mai mult de o zi.^[1] O trecere în revistă sistematică cu meta-analiză publicată în 2026, care a adunat 63 de studii (randomizate și observaționale) la adulți aflați în chimioterapie, a găsit că porturile implantate au rate semnificativ mai mici de tromboză, de infecții locale și de poziționare greșită a cateterului – raportate la 1.000 de zile de cateter – decât cateterele centrale introduse periferic (PICC); la complicațiile plăgii și la problemele mecanice diferențele au fost în aceeași direcție, fără a fi însă clar demonstrate. Analizele de costuri au fost tot în favoarea porturilor, iar autorii consideră portul potrivit mai ales pentru tratamentele de lungă durată și pentru pacienții cu acces venos dificil, în timp ce cateterul introdus periferic rămâne o opțiune pentru tratamente mai scurte sau atunci când o intervenție chirurgicală minoră nu este indicată.^[2]

Ce verifică echipa medicală înainte de fiecare ședință

Înainte să înceapă chimioterapia, echipa de îngrijire discută despre tratament, despre efectele secundare posibile și despre ce poți face ca să te pregătești pentru ele. Dacă medicamentele pot afecta fertilitatea, acesta este momentul în care poți întreba despre opțiunile de conservare a ovulelor sau a spermei, înainte de a începe tratamentul. La fiecare vizită, echipa medicală îți poate măsura greutatea și înălțimea (pentru a calcula doza corectă), îți poate face analize de sânge pentru a vedea cum reacționează celulele sanguine la tratament și te poate întreba despre orice efect secundar apărut de la ședința anterioară; din când în când se recomandă și o radiografie sau o investigație imagistică, pentru a urmări cum răspunde boala la tratament.^[3]

Prevenirea greții și a vărsăturilor

Greața și vărsăturile sunt printre cele mai temute efecte ale chimioterapiei, dar astăzi există medicamente eficiente care le pot preveni în mare măsură dacă sunt administrate înainte de tratament, nu după ce starea de rău s-a instalat deja. Greața poate apărea în primele 24 de ore de la tratament (greață acută), la 1-7 zile după (greață întârziată) sau chiar înainte de ședința următoare, declanșată de mirosurile, imaginile și sunetele sălii de tratament, dacă ai avut greață după o ședință anterioară (greață anticipatorie). Medicul îți poate prescrie mai multe antiemetice, alese în funcție de cât de intense sunt greața și vărsăturile, și îți spune exact când să le iei, înainte sau după ședință; ele provin din clase diferite, pentru că blochează substanțe diferite implicate în declanșarea greței – serotonina, dopamina sau receptorul NK-1 din creier.^[4] Schemele de prevenire se rafinează în continuare: un studiu de fază III publicat în 2026, în 28 de centre din China, pe 644 de adulți care primeau chimioterapie cu risc emetogen mare, a comparat schema recomandată de ghiduri – corticosteroid timp de patru zile – cu două variante, o doză redusă de corticosteroid doar în prima zi sau fără corticosteroid deloc, toate pe fondul acelorași alte antiemetice. Răspunsul complet (fără vărsături și fără medicație suplimentară de salvare) în primele 120 de ore a fost de 72,4% cu schema standard, 72,2% cu doza redusă și 70,1% fără corticosteroid, diferențe care au respectat criteriul de non-inferioritate, iar efectele adverse legate de corticosteroid au fost semnificativ mai puține în cele două variante.^[5]

Cum decurge efectiv ședința

Modul de administrare variază: perfuzia printr-un tub introdus într-o venă poate dura de la 30 de minute până la câteva zile, o injecție durează de obicei doar câteva minute, iar unele tratamente se administrează printr-o pompă portabilă pe care o iei acasă, legată de o venă printr-un ac și care eliberează medicamentul treptat, pe parcursul mai multor zile.^[3] De cele mai multe ori, chimioterapia se dă în „cicluri” – o perioadă de tratament urmată de o perioadă de pauză, care permite organismului să își refacă celulele sănătoase; o schemă obișnuită este un ciclu de patru săptămâni, cu o săptămână de tratament zilnic urmată de trei săptămâni fără chimioterapie. Nu este indicat să sari peste o ședință din proprie inițiativă; dacă apar efecte secundare importante, medicul este cel care decide dacă modifică programul de administrare și când poate fi reluat tratamentul.^[1]

Efectele secundare frecvente și semnele care cer ajutor imediat

Majoritatea pacienților resimt cel puțin câteva dintre efectele secundare ale chimioterapiei, dar nimeni nu le are pe toate deodată. Cele mai frecvente sunt oboseala, greața și vărsăturile, inflamația gurii și a gâtului, slăbirea sistemului imunitar (cu risc crescut de infecții), lipsa de energie și palpitațiile date de anemie, sângerări sau vânătăi mai ușoare decât normal, constipație sau diaree, căderea temporară a părului, amorțeli sau furnicături la nivelul mâinilor și picioarelor, probleme de memorie și concentrare, și, mai rar, cheaguri de sânge. Aceste efecte apar de obicei la câteva zile sau săptămâni de la începerea tratamentului și dispar după ce acesta se termină, deși unele pot dura mai mult sau pot apărea abia după finalul tratamentului.^[3] Sunt câteva semne care nu așteaptă până la următoarea programare: o temperatură ridicată (te simți fierbinte, rece și transpirat sau ai frisoane, sau pielea de pe spate ori piept pare neobișnuit de caldă), alte semne de infecție precum durere în gât, tuse, diaree sau durere la urinare, durere pulsatilă sau de tip crampă însoțită de umflare și căldură locală la un braț sau picior, ori respirație bruscă, dificilă, durere ascuțită în piept și tuse (uneori cu sânge). Primele pot fi semne de infecție, ultimele de cheag de sânge, iar ambele necesită contact imediat cu echipa oncologică; dacă nu poți lua legătura rapid cu ea, prezintă-te la camera de gardă (UPU/CPU) sau sună la 112.^[3]

Primele 48 de ore acasă după chimioterapie

Organismul are nevoie de cel puțin 48 de ore ca să elimine cea mai mare parte a medicamentului din chimioterapie, iar urmele lui ajung în lichidele corpului – urină, scaun, sânge, dar și în vomă, salivă, transpirație, spermă sau secreții vaginale. Aceste reziduuri pot irita pielea altor persoane care intră în contact cu ele, așa că în primele zile după fiecare ședință este util: să folosești, dacă se poate, o toaletă separată de restul familiei sau să ștergi capacul cu un șervețel dezinfectant după fiecare folosire, să lași capacul jos înainte de a trage apa (pentru a evita stropirea) și să tragi apa de două ori dacă toaleta are un debit redus, iar dacă vomiți direct în vas, să cureți stropii de pe margine înainte de a trage apa; dacă vomiți într-un vas, golește-l cu grijă în toaletă, apoi spală-l cu apă fierbinte și detergent. Spălarea atentă pe mâini după folosirea toaletei rămâne cea mai simplă măsură de protecție pentru cei din jur.^[6]

Fertilitatea și contracepția

Unele medicamente din chimioterapie pot afecta fertilitatea, temporar sau permanent, motiv pentru care merită discutate din timp cu echipa medicală opțiunile de conservare a materialului genetic, înainte de a începe tratamentul. La fel de important: aceste medicamente pot fi foarte dăunătoare pentru o sarcină în curs, așa că, dacă există posibilitatea să fii însărcinată, trebuie să anunți echipa de îngrijire cât mai repede – uneori se recomandă un test de sarcină înainte de a începe tratamentul. Pe durata chimioterapiei este importantă folosirea unei metode contraceptive, atât pentru tine, cât și pentru partener, dacă există riscul unei sarcini.^[3]

Concluzii

Prima ședință de chimioterapie pare copleșitoare mai ales pentru că aduce multe necunoscute deodată. În realitate, fiecare pas – analizele dinainte, modul de administrare, medicamentele pentru prevenirea greții, efectele secundare posibile – urmează un tipar pe care echipa oncologică îl cunoaște bine și îl poate explica în detaliu înainte să înceapă tratamentul. Cu cât pui mai multe întrebări din timp, cu atât te poți pregăti mai bine, iar semnele de alarmă – febra, durerea însoțită de umflare la un braț sau picior, respirația dificilă – merită mereu tratate ca urgențe, nu amânate până la următoarea vizită programată.