Mitocondrii și cancerul hepatic: reprogramarea metabolică ca țintă terapeutică

Context

Cancerul hepatic — în special carcinomul hepatocelular (CHC) — prezintă rate ridicate de incidență și mortalitate la nivel mondial, cu opțiuni terapeutice limitate în stadii avansate. Celulele canceroase hepatice prezintă alterări metabolice profunde față de hepatocitele normale, cunoscute sub termenul de reprogramare metabolică sau efectul Warburg extins. Mitocondria, ca centru al metabolismului celular și regulator al apoptozei, joacă un rol pivotal în această reprogramare.

Mecanisme și terapii

Sinteza identifică mai multe axe moleculare prin care disfuncția mitocondrială promovează cancerul hepatic: modularea nivelurilor de specii reactive de oxigen (ROS) — care poate fi atât pro-tumorigenă, cât și citotoxică, în funcție de context; rezistența la apoptoză mediată mitocondrial; și rewiring-ul metabolismului energetic, cu preferința pentru glicoliză anaerobă chiar și în prezența oxigenului. Terapiile țintite pe proteine mitocondriale specifice, intervențiile metabolice (inhibitori ai glicolizei, ai glutaminolizei) și sistemele nanodrug delivery au demonstrat eficacitate promițătoare în modele preclinice. O precauție importantă: antioxidanții pot antagoniza efectele unor agenți țintind ROS — o considerație critică pentru designul combinațiilor terapeutice. ADN-ul mitocondrial circulant și profilurile de expresie a genelor metabolice cheie sunt propuse ca biomarkeri pentru diagnosticul precoce și evaluarea prognostică a CHC.