FGFR1 — și nu S6K1/2 — determină rezistența intrinsecă la inhibitorii BRAF în melanom

Context

Inhibitorii BRAF (BRAFi) — vemurafenib, dabrafenib — au transformat tratamentul melanomului cu mutație BRAF V600. Scăderea fosforilării S6 (pS6) a fost identificată în numeroase studii ca marker al răspunsului la BRAFi, sugerând că kinazele S6K1 și S6K2 ar putea juca un rol funcțional în rezistența la tratament. Totuși, relația cauza-efect dintre S6K1/2, pS6 și rezistența la BRAFi nu fusese demonstrată — o distincție critică pentru identificarea de ținte terapeutice reale.

Metodologie

Studiul a evaluat sistematic rolul S6K1/2 în rezistența intrinsecă la BRAFi (mecanism distinct de rezistența dobândită) în multiple linii celulare de melanom. Au fost utilizate: supraexprimarea S6K1/2, dublu-knockout S6K1/2 prin CRISPR, un construct S6 fosfoimitator (pentru a testa rolul direct al pS6) și un screen CRISPR al întregului kinom (pooled) pentru identificarea nebiasată a driverilor de rezistență.

Rezultate

Supraexprimarea sau dublu-knockout-ul S6K1/2 nu au afectat sensibilitatea sau rezistența la BRAFi în nicio linie celulară testată. Dublu-knockout-ul S6K1/2 a lăsat o cantitate reziduală de pS6, determinată parțial de CK1a. Supraexprimarea unui construct S6 fosfoimitator în linii sensibile nu a influențat nici ea sensibilitatea la BRAFi — confirmând că pS6 este un marker excelent, dar nu un driver al rezistenței.

Screen-ul CRISPR al kinomului a identificat FGFR1 (Fibroblast Growth Factor Receptor 1) ca driver cheie al rezistenței intrinseci la BRAFi. Rezistența a fost parțial sau total reversibilă în 6 linii celulare prin tratament cu pemigatinib, un inhibitor pan-FGFR aprobat de FDA, deschizând perspectiva combinației BRAFi + pemigatinib ca strategie terapeutică în melanoamele cu rezistență intrinsecă mediată de FGFR1.