Durerea în cancer: de ce poate fi controlată și cum se tratează

De ce apare durerea în cancer

Un diagnostic de cancer nu înseamnă automat că vei avea dureri. Dar dacă apar, ele pot avea mai multe cauze. Uneori tumora însăși apasă pe nervi sau pe alte structuri din corp. Alteori durerea vine de la tratament sau chiar de la investigațiile de diagnostic — o intervenție chirurgicală ori o puncție a medulei osoase pot fi dureroase, iar printre efectele secundare ale tratamentului care dor se numără leziunile mucoasei gurii, afectarea nervilor periferici (neuropatia periferică) și reacțiile pielii.^[1] Lista e mai lungă: durerea de după operație, spasmele, usturimea și mâncărimea date de chimioterapia administrată în venă, inflamația mucoaselor (mucozita) după chimioterapie, radioterapie sau terapie țintită, durerile osoase date de medicamentele care stimulează producția de globule albe, durerile de articulații și de mușchi din unele citostatice sau din tratamentul hormonal cu inhibitori de aromatază, precum și sindroamele dureroase de după radioterapie.^[3]

Medicii disting câteva tipuri de durere, pentru că fiecare se tratează puțin diferit. Durerea acută apare brusc, de obicei e ascuțită, și durează relativ puțin. Durerea episodică intensă apare brusc chiar și atunci când iei deja medicație pentru o durere cronică — poate fi puternică, dar de scurtă durată, și apare uneori pentru că doza curentă de medicament slăbește înainte de următoarea administrare. Durerea cronică, sau persistentă, durează de obicei mai mult de trei luni; poate fi ușoară sau severă, poate veni și pleca sau poate fi constantă, și poate rămâne la fel sau se poate agrava în timp.^[1]

Cât de des apare și cât de severă este

O analiză care a adunat date din 444 de studii publicate între 2014 și 2021 a arătat că, în medie, 44,5% dintre pacienții cu cancer au avut durere, iar 30,6% au avut durere moderată sau severă — o proporție mai mică decât în cercetările anterioare. Autorii consideră că atât frecvența, cât și intensitatea durerii au scăzut în ultimul deceniu, posibil pentru că evaluarea și tratamentul durerii au devenit o prioritate mai clară în îngrijirea oncologică. Durerea raportată de supraviețuitorii de cancer a fost semnificativ mai mică decât în majoritatea grupurilor aflate sub tratament.^[2]

Durerea nu e nici universală, nici inevitabilă, dar nici rară: oamenii mai tineri au mai des dureri și episoade de agravare decât cei în vârstă, pacienții cu boală avansată au dureri mai severe, iar la mulți dintre cei care au terminat tratamentul durerea continuă. Când e severă sau persistă după încheierea tratamentului, durerea crește riscul de anxietate și de depresie — iar depresia și anxietatea, la rândul lor, fac durerea să fie resimțită mai puternic și mai greu de controlat.^[3]

Cum se evaluează durerea și cum o descrii echipei medicale

Doar tu știi cât de tare te doare. De aceea, primul pas al oricărui tratament este o evaluare atentă: medicul sau asistenta te vor întreba când a început durerea și cât ține, unde o simți (uneori ți se va cere să arăți exact locul pe corp sau pe un desen), cât de puternică este pe o scală de la 1 la 10, dacă s-a schimbat locul ori momentul în care apare, ce o face mai bună sau mai rea, dacă e mai puternică la anumite ore din zi sau din noapte și dacă te împiedică să mănânci, să te speli, să te miști. Vei fi întrebat și dacă ai probleme de somn sau te simți obosit, deprimat ori anxios, pentru că aceste lucruri influențează felul în care simți durerea. Echipa va trece în revistă și istoricul tău — tratamentele anterioare pentru durere, alte boli (de rinichi, de ficat, de inimă), consumul de tutun, de alcool sau de somnifere — și va face un examen fizic și unul neurologic, ca să ajute la identificarea cauzei.^[3]

Poate fi de ajutor să ții un jurnal al durerii, pe care să-l arăți echipei medicale: cuvintele care descriu cel mai bine durerea, ce pare să o amelioreze sau să o agraveze, orice activitate pe care nu o mai poți face din cauza ei, numele, doza și ora la care iei fiecare medicament, nivelul durerii la 1-2 ore după ce ai luat ceva pentru ea, cât timp ține efectul medicamentului, și eventualele efecte secundare. Un astfel de jurnal ajută echipa medicală să vadă clar ce metodă funcționează cu adevărat pentru tine.^[4]

Tratamentul medicamentos

Medicamentele pentru durere se aleg în funcție de cât de intensă este aceasta — ușoară, moderată sau severă. Pentru durerea ușoară se folosesc de obicei paracetamol (acetaminofen) sau antiinflamatoare nesteroidiene, iar pentru durerea moderată sau severă, opioidele. Pe lângă ele, medicul mai poate adăuga și alte medicamente care ajută la controlul durerii, cum sunt antidepresivele, antiepilepticele, relaxantele musculare sau corticosteroizii. Un lucru important: medicamentele se iau de obicei la ore fixe, nu doar „când doare”, tocmai pentru a menține un nivel constant în organism și a preveni reapariția durerii, nu doar a o trata după ce a apărut deja.^[3]

Dintre medicamentele care se pot cumpăra și fără rețetă, pentru durerea ușoară se folosesc paracetamolul, ibuprofenul, naproxenul sau aspirina. Nu aștepta să devină durerea puternică înainte de a-ți lua medicamentul: dacă amâni, durerea trece mai greu și poate fi nevoie de o doză mai mare. Cel mai bun mod de a controla durerea este să o împiedici să apară sau să se agraveze.^[1]

Printre opioidele folosite frecvent în oncologie se numără fentanilul, hidrocodona, hidromorfona, metadona, morfina, oxicodona, oximorfona, tapentadolul și tramadolul. Unele forme au eliberare prelungită — se iau o dată sau de două ori pe zi și oferă o ameliorare constantă, fiind potrivite pentru durerea cronică. Altele au eliberare imediată — acționează rapid, dar pentru o perioadă mai scurtă, și sunt folosite pentru durerea acută sau pentru episoadele de durere intensă care apar peste tratamentul de fond. Uneori cele două forme se combină, pentru a avea atât o acoperire constantă, cât și posibilitatea unei doze suplimentare atunci când durerea crește brusc. Unele medicamente combină chiar un opioid cu un non-opioid (paracetamol sau un antiinflamator nesteroidian) într-un singur comprimat, pentru o ameliorare mai bună.^[5]

Opioidele: toleranța, dependența fizică și efectele secundare

Mulți pacienți ezită să ia opioide din teamă de dependență. E o teamă de înțeles, dar merită discutată deschis cu medicul, nu lăsată să te împiedice să-ți controlezi durerea. Toleranța la medicament este un fenomen fiziologic normal — organismul se obișnuiește cu timpul, iar aceeași doză poate să nu mai aline durerea la fel de bine; în acest caz, medicul poate crește doza sau poate schimba medicamentul. Oprirea bruscă a opioidelor, fără acordul medicului, poate declanșa simptome de sevraj — anxietate, transpirații, greață și vărsături — de aceea doza nu trebuie niciodată redusă sau oprită pe cont propriu.^[1]

Dependența fizică nu este același lucru cu adicția. Este normal ca organismul să devină dependent de opioide atunci când le iei timp îndelungat, iar nu toți cei care iau opioide ajung să le folosească abuziv sau să devină dependenți în acest sens. Dacă tratamentul trebuie oprit, se face treptat, scăzând doza împreună cu medicul, tocmai pentru a reduce simptomele de sevraj — anxietate, frisoane, transpirații, diaree.^[5]

Efectele secundare frecvente ale opioidelor includ somnolența, constipația și greața; unele dintre ele se ameliorează pe măsură ce organismul se obișnuiește cu medicamentul. Constipația apare la majoritatea celor care iau opioide, dar de obicei poate fi prevenită sau ținută sub control — la începutul tratamentului, medicul poate recomanda un laxativ ori un produs care înmoaie scaunul. Nu schimba niciodată, din proprie inițiativă, cantitatea sau frecvența cu care iei medicamentul pentru durere; orice ajustare se face împreună cu echipa medicală.^[5]

Metode nemedicamentoase, alături de tratament

Pe lângă medicamente, câteva metode complementare pot ajuta la ameliorarea durerii din cancer: acupunctura, acupresura și reflexoterapia, biofeedback-ul, compresele calde sau reci, tehnicile de distragere a atenției, consilierea și sprijinul emoțional (inclusiv grupurile de suport), hipnoza, tehnicile de vizualizare dirijată, masajul, relaxarea și yoga. Aceste metode nu înlocuiesc tratamentul medicamentos, ci se folosesc împreună cu el — unii pacienți reușesc chiar să ia o doză mai mică de medicament atunci când le combină. Metodele care cer mai multă energie și concentrare (cum e distragerea atenției) sunt potrivite când ești odihnit, iar cele mai puțin solicitante (cum sunt compresele calde sau reci) funcționează mai bine atunci când ești obosit. Vorbește însă cu echipa de oncologie înainte să începi oricare dintre ele — în special înainte de acupunctură, dacă faci chimioterapie. Cel mai bun mod de a afla ce ți se potrivește este să încerci mai multe metode și să notezi ce te ajută cu adevărat.^[6]

O analiză sistematică și meta-analiză publicată în 2025, care a adunat date din 17 studii randomizate controlate (1.070 de participanți), a comparat efectul mai multor metode nemedicamentoase — aromaterapie, masaj, reflexoterapie, acupresură și acupunctură — asupra durerii legate de cancer. Toate au redus semnificativ durerea, comparativ cu îngrijirea obișnuită, iar reflexoterapia și masajul au avut cele mai consistente rezultate între studii. Autorii recomandă integrarea lor în protocoalele standard de management al durerii, alături de tratamentul medicamentos.^[7]

Planul de control al durerii: cum lucrezi cu echipa medicală

Un plan bun de control al durerii nu e o rețetă fixă, ci un proces continuu: echipa medicală îți respectă descrierea durerii, face o evaluare completă de fiecare dată când o raportezi și la fiecare vizită, stabilește împreună cu tine obiective realiste pentru tratament, alege tratamentul pe baza celor mai recente dovezi și verifică periodic dacă planul chiar funcționează, ajustându-l dacă e nevoie. Durerea diferă de la o persoană la alta — planul ține cont de diagnostic, tipul și stadiul cancerului, alte probleme de sănătate, medicamentele pe care le iei deja, reacția ta personală la durere și preferințele tale.^[4]

Durerea și celelalte simptome pot fi ținute sub control și cu ajutorul unei echipe de îngrijiri paliative: cei mai mulți pacienți cu cancer pot beneficia de astfel de servicii, iar unul dintre scopurile lor declarate este chiar controlul durerii. O asemenea echipă reunește medici, asistente, specialiști în sănătate mintală, asistenți sociali, preoți, farmaciști și dieteticieni, care lucrează împreună la un plan potrivit pentru tine.^[4] În unele cazuri, pacienții sunt trimiși la un specialist în terapia durerii sau în îngrijiri paliative, iar echipa îți spune deschis la cât de multă ameliorare te poți aștepta de la tratament.^[3]

Când ceri ajutor urgent

Contactează medicul oncolog sau echipa de îngrijire ori de câte ori apare o durere nouă, când durerea nu scade cu medicamentele prescrise, sau când medicamentul pentru durere îți produce efecte secundare care te deranjează. Nu încerca „să te descurci” cu durerea pe cont propriu — asta o poate face, de fapt, mai greu de controlat pe termen lung.^[1] Durerea poate fi, uneori, un semn timpuriu al unui efect secundar al tratamentului sau al unei alte probleme, așa că nu amâna să suni.^[4]

Cere ajutor imediat — sună la 112 sau mergi la cea mai apropiată Unitate de Primiri Urgențe — dacă, după un opioid, respirația devine rară ori superficială, dacă persoana nu poate fi trezită sau își pierde cunoștința, dacă se aud sunete de sufocare ori gâlgâit, dacă pupilele devin foarte mici, pielea e rece și umedă sau își schimbă culoarea (învinețită, cenușie). O cantitate prea mare de opioid poate încetini sau chiar opri respirația. Tot imediat se cere ajutor dacă după un medicament apar umflarea gâtului, urticarie (pete roșii, cu mâncărime) sau dificultate de respirație.^[5]

Concluzii

Durerea din cancer are cauze diferite și forme diferite, dar un lucru rămâne valabil în cele mai multe cazuri: poate fi controlată. Cheia este o comunicare deschisă și constantă cu echipa medicală — să descrii durerea exact așa cum o simți, să ții evidența a ce ajută și a ce nu, și să nu renunți la a cere ajutor atunci când tratamentul actual nu mai funcționează. Medicamentele, de la cele mai simple până la opioide, rămân coloana vertebrală a tratamentului, iar metodele complementare — masaj, relaxare, acupunctură, sprijin emoțional — pot aduce un plus real. Durerea nu este ceva ce trebuie să suporți în tăcere cât timp treci prin boală.