Căderea părului din chimioterapie: de ce apare și ce poți face

De ce cade părul în timpul chimioterapiei

Chimioterapia țintește celulele care se divid rapid - exact trăsătura care face celulele canceroase periculoase, dar și trăsătura celulelor din rădăcina firului de păr, aflate mereu în plin proces de multiplicare. Medicamentele nu pot distinge între cele două categorii, așa că afectează și foliculii de păr sănătoși, ceea ce duce la subțierea sau la căderea firelor. Această formă de cădere a părului, numită alopecie indusă de chimioterapie, apare la aproximativ 65% dintre pacienții tratați și este constant printre cele mai apăsătoare efecte adverse ale tratamentului oncologic.^[1]

Nu toate schemele de chimioterapie produc aceeași amploare a căderii. Taxanii - de exemplu docetaxelul, folosit în cancerul de sân, ovarian, de prostată, pulmonar fără celule mici, gastric sau al capului și gâtului - sunt printre medicamentele cel mai des asociate cu o cădere importantă a părului, iar în formele severe pot duce la o cădere care persistă și după terminarea tratamentului.^[3] Radioterapia poate, la rândul ei, să provoace pierderea părului, dar limitată la zona corpului aflată în câmpul de iradiere.^[2]

Răcirea scalpului: singura metodă de prevenire

Până acum, singura intervenție aprobată de autoritatea americană a medicamentului (FDA) pentru prevenirea căderii părului din chimioterapie este răcirea scalpului^[1], considerată în prezent standardul de îngrijire în acest scop.^[3] Principiul este simplu: frigul restrânge circulația sângelui, iar răcirea scalpului scade temporar cantitatea de sânge - și implicit de citostatic - care ajunge la celulele foliculului de păr, ceea ce le poate feri de distrugere. Casca de răcire se folosește înainte, în timpul și după fiecare ședință de chimioterapie, începând chiar cu prima.^[4]

Există două tipuri de dispozitive. Cele automate circulă prin cască un lichid sau un gel răcit la o temperatură stabilită și sunt singurele reglementate ca dispozitive medicale în Statele Unite. Cele manuale sunt căști cu gel congelat în prealabil, care se încălzesc repede pe cap și trebuie schimbate la aproximativ 30 de minute; sunt mai ieftine, dar nu sunt reglementate în același fel.^[4]

Metoda nu este potrivită pentru toată lumea și depinde, printre altele, de tipul de cancer: sistemele automate sunt aprobate doar pentru cancerele cu tumori solide, nu și pentru cancerele de sânge. Răcirea scalpului nu previne nici căderea părului produsă de imunoterapie sau de terapiile țintite, pentru că acestea acționează altfel decât chimioterapia. Nici în cazurile în care se poate folosi nu există o garanție - la o parte dintre oameni părul cade oricum.^[4] Întreabă medicul oncolog dacă răcirea scalpului este o opțiune pentru schema ta de tratament, înainte de prima ședință.

Ce arată studiile despre răcirea scalpului

O sinteză a studiilor clinice randomizate publicate până în noiembrie 2021 a adunat 13 studii cu 832 de participanți (97,7% femei), tratați în cea mai mare parte cu antracicline sau cu o combinație de antracicline și taxani. Din 9 dintre aceste studii, cu 494 de participanți, a reieșit că răcirea scalpului reduce cu 43% riscul de a pierde mai mult de jumătate din păr, față de grupul fără răcire. Nu s-a găsit nicio diferență semnificativă între sistemele automate și cele neautomate, iar în studiile analizate nu s-au înregistrat reacții adverse grave pe termen scurt și mediu.^[5]

Un studiu randomizat publicat în 2024 a urmărit 139 de paciente cu cancer de sân în stadiile I-III timp de 6 luni după încheierea chimioterapiei. Părul a rămas semnificativ mai rar la 13,5% dintre cele care au folosit răcirea scalpului, față de 52% dintre cele care nu au folosit-o, iar pacientele din primul grup au raportat și o suferință mai mică legată de pierderea părului.^[6]

Ce poți pregăti dinainte

Dacă tratamentul pe care urmează să îl faci provoacă frecvent cădere a părului, unele alegeri sunt mai ușor de făcut înainte ca părul să înceapă efectiv să cadă. Unele persoane își tund părul scurt de la început, ca să fie mai ușor de gestionat când începe să cadă, altele decid să își radă capul, folosind un aparat electric ca să evite tăieturile. Dacă ai în plan să porți o perucă, cumpăr-o cât mai ai păr, ca să poți potrivi nuanța cu cea naturală. Pentru cei cărora peruca li se pare incomodă sau prea caldă, o eșarfă sau un turban confortabil sunt o alternativă la fel de bună.^[2]

Îngrijirea scalpului și a părului rămas

În timpul tratamentului, scalpul devine adesea mai sensibil, iar firele rămase mai fragile. O periere blândă, cu o perie cu peri moi sau un pieptene cu dinți rari, un șampon delicat folosit mai rar decât de obicei și uscarea prin tamponare cu un prosop moale (nu prin frecare) ajută la limitarea disconfortului. Evită uscătorul de păr, plita de îndreptat sau de ondulat, gelurile și clamele care pot irita un scalp deja sensibilizat. Când ești afară, protejează scalpul cu o cremă de protecție solară sau cu o pălărie, iar pe vreme rece acoperă-l ca să îți ții capul cald. Dacă scalpul te mănâncă sau e dureros, loțiunile și balsamurile pot ajuta.^[2]

Când crește părul la loc

Pentru majoritatea pacienților, părul începe să crească la loc la 2-3 luni de la încheierea chimioterapiei, iar după radioterapie procesul durează de obicei mai mult, între 3 și 6 luni. Firele noi sunt la început foarte fine și pot avea o textură sau chiar o culoare ușor diferite față de părul dinainte de tratament - mai creț, mai drept sau într-o nuanță schimbată -, dar cu timpul revin adesea la aspectul inițial. Dacă ai primit o doză foarte mare de radioterapie pe o zonă, este posibil ca părul din acea zonă să crească mai rar sau deloc. Cât timp părul se reface, tratează-l blând: fără periat excesiv, fără ondulat și fără uscător.^[2]

Când părul nu revine complet

La o parte dintre pacienți părul nu revine complet nici la 6 luni de la terminarea tratamentului - o situație numită alopecie persistentă indusă de chimioterapie, definită ca o cădere a părului fără cicatrici care durează peste 6 luni de la ultima ședință. Un consens internațional publicat în 2025, la care au lucrat 15 experți în dermatologie oncologică și în bolile părului din Europa și din cele două Americi, a stabilit primele recomandări unitare pentru această formă. Cauza identificată este distrugerea celulelor stem din foliculul de păr, iar medicamentele cel mai des implicate sunt taxanii, tiotepa și antraciclinele. Grupul recomandă prevenirea prin dispozitive de răcire a scalpului și intervenția timpurie cu minoxidil aplicat local sau administrat oral în doză mică. Aceiași experți nu recomandă medicamentele cu acțiune hormonală (bicalutamida, finasterida și dutasterida orale) la pacientele cu cancer de sân care au alopecie persistentă, din cauza unor posibile riscuri de siguranță.^[7]

Dacă la 6 luni de la terminarea tratamentului observi că părul rămâne vizibil mai rar decât înainte, discută situația cu medicul oncolog sau cu un medic dermatolog - există opțiuni de tratament, iar o intervenție timpurie are șanse mai bune.

Impactul emoțional al căderii părului

Pentru foarte multe persoane, părul este o parte importantă a felului în care se recunosc atunci când se privesc în oglindă, iar pierderea lui poate aduce tristețe, furie sau stânjeneală, chiar dacă știi rațional că e temporară. Poate ajuta să împărtășești ce simți cuiva care înțelege, iar unii pacienți găsesc de folos să vorbească cu alți oameni care și-au pierdut părul în timpul tratamentului oncologic. Dacă ai copii, o discuție deschisă și sinceră cu ei și cu familia apropiată, în care le spui dinainte că te aștepți să îți pierzi părul din cauza tratamentului, vă ajută pe toți.^[2]

Dacă disconfortul legat de aspectul fizic devine copleșitor sau îți afectează starea zi de zi, spune-i medicului oncolog sau psihologului din echipa de îngrijire - sprijinul emoțional pe parcursul tratamentului contează la fel de mult ca îngrijirea fizică a scalpului.

Concluzii

Căderea părului rămâne unul dintre cele mai temute efecte secundare ale chimioterapiei, dar nu apare la toată lumea, nu este permanentă în majoritatea cazurilor și, mai ales, nu este ceva ce trebuie îndurat fără nicio opțiune. Răcirea scalpului poate reduce amploarea căderii pentru o parte dintre pacienți, îngrijirea blândă a scalpului și a firelor rămase reduce disconfortul, iar pentru cazurile de cădere persistentă există acum recomandări clare de prevenire și de tratament. Indiferent dacă alegi peruca, eșarfa sau capul descoperit, decizia îți aparține în întregime - și niciuna dintre variante nu spune nimic despre puterea cu care duci tratamentul mai departe.