Vaccinul personalizat împotriva melanomului malign
Autor: Dragomir Radu Ioan | actualizat la 07-04-2025
Vaccinurile personalizate împotriva melanomului ar putea fi utilizate pentru a declanşa un răspuns imun puternic, care să vizeze mutaţii tumorale specifice, la pacienţii diagnosticaţi cu acest tip de cancer, se arată într-un studiu recent desfăşurat la Facultatea de Medicină a Universităţii Washington din St. Louis, SUA.
Vaccinurile, administrate până acum la trei pacienţi cu un stadiu avansat al bolii, au părut să crească numărul şi diversitatea limfocitelor T de atac. Importanţa descoperirii este crucială pentru imunoterapia utilizată în tratarea cancerelor. Această strategie de tratament stimulează sistemul imun, determinându-l să identifice şi să distrugă celulele tumorale. Rezultatele studiului, aflat încă la început, au apărut în publicaţia Science Express, ediția curentă.
Realizarea vaccinurilor s-a bazat pe secvenţierea genomului prelevat atât din tumorile pacienţilor, cât şi a celui prelevat din probe de ţesut sănătos, urmărindu-se identificarea unor proteine mutante, numite neoantigene, specifice celulelor tumorale. Apoi, prin utilizarea unor algoritmi informatici şi a testelor de laborator, cercetătorii au fost capabili să prevadă şi să testeze care dintre aceste neoantigene sunt susceptibile să deţină o capacitate mai mare de a provoca un răspuns imun adecvat, fiind utile în compoziția noului vaccin.
Vaccinul a fost administrat pacienţilor cu melanom care au suferit intervenţii chirurgicale pentru îndepărtarea tumorii, dar la care celulele canceroase s-au răspândit la nivelul ganglionilor limfatici. „Studiul demonstrează modul în care acest vaccin poate declanşa un răspuns imun puternic”, afirmă coordonatorul studiului clinic, doctorul Gerald Linette, medic oncolog la Universitatea Washington. „Antigenele tumorale pe care le-am inoculat în vaccinuri au provocat un răspuns amplu printre limfocitele T, responsabile de distrugerea tumorilor. Rezultatele noastre sunt încă preliminare, dar credem că vaccinurile au potenţial terapeutic. Ne bazăm pe diversitatea remarcabilă a acestui tip de răspuns”, a mai adăugat coordonatorul științific.
Cercetătorii avertizează că este timpuriu să admită că vaccinurile sunt eficiente pe termen lung. Studiul a fost conceput să evalueze siguranţa şi răspunsul imun; totuşi, niciunul dintre pacienţi nu a experimentat reacţii adverse.
„Are un caracter cât se poate de personalizat pentru un vaccin”, afirmă Elaine Mardis, director adjunct al Institutului McDonnell pentru studierea Genomului din cadrul Universităţii Washington. „Metoda noastră este fundamental diferită de identificarea convenţională a mutaţiilor. Dacă aceasta din urmă se concentrează pe detectarea genelor mutante care promovează dezvoltarea cancerului, noi urmărim să găsim un unic set de proteine mutante în tumora pacientului, care ar putea fi cu mai mare uşurinţă recunoscut ca străin de către sistemul imunitar”, a încheiat Mardis.
Este cunoscut faptul că melanoamele suferă un număr impresionant de mutaţii genetice determinate de expunerea la radiaţiile ultraviolete. Probele bioptice identifică, în medie, 500 de gene mutante - poate chiar mai multe. Utilizând algoritmi de predicţie, oamenii de ştiinţă au restrâns cercetările prin determinarea neoantigenelor care nu doar că erau exprimate în tumora pacientului, dar aveau şanse mai mari să fie recunoscute ca „non-self” de sistemul imun al acestuia.
„Ne putem gândi la un neoantigen ca la o ţintă situată pe fiecare celulă canceroasă”, afirmă doctorul Beatriz Carreno. „Fiecare melanom poate avea sute de ţinte diferite. Ca parte a neoantigenelor pentru vaccin, am reuşit să identificăm ţintele specifice celulelor tumorale ale fiecărui pacient. Apoi, am creat vaccinuri personalizate care să selecteze un grup de astfel de ţinte”, a mai adăugat medicul.
Carreno şi colegii săi au selectat un set de 7 neoantigene specifice pentru fiecare vaccin şi au folosit celulele dendritice ale pacienţilor (o populaţie de celule specializate ale sistemului imunitar) să distribuie neoantigenele limfocitelor T. Astfel, celulele dendritice joacă un rol important în alertarea sistemului imun, „amintind” limfocitelor T să atace tumora.
După administrarea vaccinului, în decurs de patru luni, au fost prelevate săptămânal mostre din sângele pacienţilor incluşi în studiu. Analizând probele, s-a observat că fiecare pacient a dezvoltat un răspusn imun îndreptat spre neoantigenele din vaccin.
Vaccinurile au stimulat diverse clone ale limfocitelor T să lupte împotriva neoantigenelor, sugerând că acest vaccin ar putea fi utilizat pentru activarea unei categorii mai mari de celule T şi pentru direcţionarea spre mutaţii specifice altor tipuri de neoplasme caracterizate, la rândul lor, printr-un număr crescut de mutaţii, cum sunt cele pulmonare, vezicale sau colorectale.
„Echipa noastră a dezvoltat o nouă strategie pentru imunoterapia personalizată în cancere”, spune doctorul Gerald Linette. „Mulţi cercetători au emis această ipoteză conform căreia este posibil să folosim neoantigenele pentru a activa sistemul imun, dar nimic nu era sigur până acum. Mai sunt multe de făcut, dar este un prim pas important pentru descoperirea de noi tratamente anticanceroase bazate pe răspunsul imun individual”, conchide Linette.
Sursa: Medical Xpress
Vaccinurile, administrate până acum la trei pacienţi cu un stadiu avansat al bolii, au părut să crească numărul şi diversitatea limfocitelor T de atac. Importanţa descoperirii este crucială pentru imunoterapia utilizată în tratarea cancerelor. Această strategie de tratament stimulează sistemul imun, determinându-l să identifice şi să distrugă celulele tumorale. Rezultatele studiului, aflat încă la început, au apărut în publicaţia Science Express, ediția curentă.
Realizarea vaccinurilor s-a bazat pe secvenţierea genomului prelevat atât din tumorile pacienţilor, cât şi a celui prelevat din probe de ţesut sănătos, urmărindu-se identificarea unor proteine mutante, numite neoantigene, specifice celulelor tumorale. Apoi, prin utilizarea unor algoritmi informatici şi a testelor de laborator, cercetătorii au fost capabili să prevadă şi să testeze care dintre aceste neoantigene sunt susceptibile să deţină o capacitate mai mare de a provoca un răspuns imun adecvat, fiind utile în compoziția noului vaccin.
Vaccinul a fost administrat pacienţilor cu melanom care au suferit intervenţii chirurgicale pentru îndepărtarea tumorii, dar la care celulele canceroase s-au răspândit la nivelul ganglionilor limfatici. „Studiul demonstrează modul în care acest vaccin poate declanşa un răspuns imun puternic”, afirmă coordonatorul studiului clinic, doctorul Gerald Linette, medic oncolog la Universitatea Washington. „Antigenele tumorale pe care le-am inoculat în vaccinuri au provocat un răspuns amplu printre limfocitele T, responsabile de distrugerea tumorilor. Rezultatele noastre sunt încă preliminare, dar credem că vaccinurile au potenţial terapeutic. Ne bazăm pe diversitatea remarcabilă a acestui tip de răspuns”, a mai adăugat coordonatorul științific.
Cercetătorii avertizează că este timpuriu să admită că vaccinurile sunt eficiente pe termen lung. Studiul a fost conceput să evalueze siguranţa şi răspunsul imun; totuşi, niciunul dintre pacienţi nu a experimentat reacţii adverse.
„Are un caracter cât se poate de personalizat pentru un vaccin”, afirmă Elaine Mardis, director adjunct al Institutului McDonnell pentru studierea Genomului din cadrul Universităţii Washington. „Metoda noastră este fundamental diferită de identificarea convenţională a mutaţiilor. Dacă aceasta din urmă se concentrează pe detectarea genelor mutante care promovează dezvoltarea cancerului, noi urmărim să găsim un unic set de proteine mutante în tumora pacientului, care ar putea fi cu mai mare uşurinţă recunoscut ca străin de către sistemul imunitar”, a încheiat Mardis.
Este cunoscut faptul că melanoamele suferă un număr impresionant de mutaţii genetice determinate de expunerea la radiaţiile ultraviolete. Probele bioptice identifică, în medie, 500 de gene mutante - poate chiar mai multe. Utilizând algoritmi de predicţie, oamenii de ştiinţă au restrâns cercetările prin determinarea neoantigenelor care nu doar că erau exprimate în tumora pacientului, dar aveau şanse mai mari să fie recunoscute ca „non-self” de sistemul imun al acestuia.
„Ne putem gândi la un neoantigen ca la o ţintă situată pe fiecare celulă canceroasă”, afirmă doctorul Beatriz Carreno. „Fiecare melanom poate avea sute de ţinte diferite. Ca parte a neoantigenelor pentru vaccin, am reuşit să identificăm ţintele specifice celulelor tumorale ale fiecărui pacient. Apoi, am creat vaccinuri personalizate care să selecteze un grup de astfel de ţinte”, a mai adăugat medicul.
Carreno şi colegii săi au selectat un set de 7 neoantigene specifice pentru fiecare vaccin şi au folosit celulele dendritice ale pacienţilor (o populaţie de celule specializate ale sistemului imunitar) să distribuie neoantigenele limfocitelor T. Astfel, celulele dendritice joacă un rol important în alertarea sistemului imun, „amintind” limfocitelor T să atace tumora.
După administrarea vaccinului, în decurs de patru luni, au fost prelevate săptămânal mostre din sângele pacienţilor incluşi în studiu. Analizând probele, s-a observat că fiecare pacient a dezvoltat un răspusn imun îndreptat spre neoantigenele din vaccin.
Vaccinurile au stimulat diverse clone ale limfocitelor T să lupte împotriva neoantigenelor, sugerând că acest vaccin ar putea fi utilizat pentru activarea unei categorii mai mari de celule T şi pentru direcţionarea spre mutaţii specifice altor tipuri de neoplasme caracterizate, la rândul lor, printr-un număr crescut de mutaţii, cum sunt cele pulmonare, vezicale sau colorectale.
„Echipa noastră a dezvoltat o nouă strategie pentru imunoterapia personalizată în cancere”, spune doctorul Gerald Linette. „Mulţi cercetători au emis această ipoteză conform căreia este posibil să folosim neoantigenele pentru a activa sistemul imun, dar nimic nu era sigur până acum. Mai sunt multe de făcut, dar este un prim pas important pentru descoperirea de noi tratamente anticanceroase bazate pe răspunsul imun individual”, conchide Linette.
Sursa: Medical Xpress
Actualizat la 07-04-2025 | Vizite: 1120 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1
- Riscul psihosocial la copiii cu cancer: 16% dintre pacienți prezintă risc ridicat, cu impact major asupra structurii familiale
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology