Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026

Autor: Camelia Airinei, senior editor | actualizat la 23-05-2026

Cercetători din mai multe centre europene au publicat în European Heart Journal pe 19 mai 2026 un articol de sinteză privind dislipidemia la pacienții cu cancer, subliniind că atât boala canceroasă în sine, cât și terapiile oncologice cresc semnificativ riscul de boală cardiovasculară aterosclerotică (ASCVD). Documentul evidențiază limitele scorurilor actuale de risc cardiovascular în populația oncologică și subliniază necesitatea individualizării terapiei hipolipemiante la pacienții cu cancer.

Rezumat

  • Dislipidemia și terapiile oncologice cresc sinergic riscul de ASCVD la pacienții cu cancer
  • Scorurile actuale de risc ASCVD subestimează riscul real al pacienților oncologici — nu includ factorii specifici cancerului
  • Unele terapii oncologice cresc LDL-colesterolul sau trigliceridele, ocazional la valori extreme
  • Datele robuste există doar pentru statine și ezetimib (LDL-C) și fibrați + acizi omega-3 (hipertrigliceridemie)
  • Inițierea terapiei hipolipemiante la pacienții cu cancer necesită integrarea riscului ASCVD, interacțiunilor medicamentoase, efectelor adverse și prognosticului

Context

Supraviețuitorii de cancer reprezintă o populație în creștere rapidă, cu un risc cardiovascular semnificativ crescut față de populația generală. Dislipidemia — deja prezentă ca factor de risc cardiovascular tradițional — este frecvent agravată de terapiile oncologice, creând un profil de risc complex care depășește capacitatea predictivă a scorurilor ASCVD standard (Framingham, SCORE2 etc.), care nu includ factori specifici cancerului.

Impactul terapiilor oncologice asupra profilului lipidic

Multiple clase de terapii oncologice pot perturba metabolismul lipidic. Inhibitorii punctelor de control imunologic (ICI — anti-PD-1, anti-PD-L1, anti-CTLA-4) pot induce creșteri semnificative ale LDL-colesterolului sau trigliceridelor, uneori la valori extreme (hipertrigliceridemie severă cu risc de pancreatită acută). Inhibitorii de BCR-ABL (în leucemia mieloidă cronică) și hormonoterapia (în cancerul de prostată și sân) prezintă, de asemenea, efecte adverse bine documentate asupra profilului lipidic. Monitorizarea periodică a lipidelor este necesară pe toată durata terapiei oncologice, cu intervenție terapeutică personalizată.

Opțiuni terapeutice și limitele dovezilor

Documentul subliniază că dovezile robuste privind reducerea evenimentelor cardiovasculare adverse la pacienții cu cancer există exclusiv pentru statine și ezetimib (pentru managementul LDL-colesterolului), respectiv pentru fibrați și acizi grași omega-3 (pentru hipertrigliceridemie). Trialurile cu terapii hipolipemiante noi (inhibitori PCSK9, acid bempedoic, inclisiran) au exclus în mod sistematic pacienții cu cancer, limitând datele de siguranță și eficacitate la această populație. Supraviețuitorii de cancer pot necesita terapii combinate; inițierea trebuie să integreze evaluarea riscului ASCVD, interacțiunile medicament-medicament cu terapiile oncologice, profilul de efecte adverse și prognosticul oncologic.

Concluzii

Dislipidemia la pacienții cu cancer prezintă provocări specifice care depășesc cadrul ghidurilor lipidologice standard. Scorurile de risc ASCVD subestimează riscul real în această populație; sunt necesare scoruri personalizate și trialuri dedicate pentru a informa managementul optim al dislipidemiei și a reduce mortalitatea cardiovasculară la pacienții cu cancer.

Actualizat la 23-05-2026 | Vizite: 62 | bibliografie

Alte articole:
Trimite(Share) pe Facebook
Mergi sus
Trimite linkul pe Whatsapp