Un guler cervical robotic ajută la analiza impactului tratamentului oncologic

Un nou guler cervical robotic realizat de cercetătorii de la Facultatea de inginerie împreună cu cei din departamentul O. R. L al Universității Columbia ar putea ajuta medicii în analizarea impactului tratamentului oncologic asupra mobilității gâtului.

Cancerul de cap și gât a fost al șaptelea cel mai frecvent tip de cancer din lume în 2018, cu 890. 000 de cazuri noi și 450. 000 de decese. Acest tip de cancer se poate răspândi în ganglionii limfatici de la nivelul gâtului, dar și în alte organe.

Îndepărtarea chirurgicală a ganglionilor limfatici din regiunea gâtului ajută medicii să estimeze riscul metastazării, dar intervenția poate duce la durere și rigiditate a umerilor și a gâtului pe o perioadă de mulți ani după operație.

Pacienții cu probleme de mobilitate a gâtului prezintă semne ce sunt deseori vagi și greu de cuantificat. De asemenea, tehnicile și intrumentele folosite în prezent pentru a analiza gradul de mișcare pierdut de pacienți la nivelul gâtului și umerilor furnizează măsurători nesigure sau necesită prea mult timp și spațiu pentru a fi utilizate în practica de rutină.

Noul guler cervical proiectat a fost realizat din materiale printate 3D și senzori accesibili ca preț. Dispozitivul ușor de purtat s-a bazat pe mișcările capului și gâtului a 10 persoane sănătoase.

În studiul de față, cercetătorii au folosit prototipul de guler cervical împreună cu măsurători electrice ale activității musculare pentru a compara mobilitatea gâtului a 5 pacienți oncologici înainte și la o lună după îndepărtarea chirurgicală a ganglionilor limfatici. S-a descoperit că dispozitivul poate detecta precis modificări în mișcările gâtului în timpul consultațiilor de rutină.

Utilizarea acestor gulere permite chirurgilor să identifice postoperator dificultățile de mișcare și de asemenea să cuantifice gradul de afectare, astfel încât pacienții să fie selecționați pentru terapie fizică.

Cercetătorii speră că utilizarea acestor dispozitive va face posibilă cuantificarea obiectivă a îmbunătățirii mișcărilor, iar în viitor se dorește analiza unor grupuri mai mari de pacienți pentru dezvoltarea de programe speciale de reabilitare.

Echipa își propune să realizeze dispozitive similare și pentru alte regiuni ale corpului, precum antebrațul, glezna sau genunchiul.