Suplimentarea cu doze mici de vitamina D crește eficiența chimioterapiei în cancerul mamar

Un studiu clinic randomizat realizat la Facultatea de Medicină Botucatu a Universității de Stat din São Paulo (FMB-UNESP), Brazilia și publicat în revista Nutrition and Cancer arată că suplimentarea zilnică cu doze mici de vitamina D (2.000 UI) poate crește semnificativ eficiența chimioterapiei la pacientele cu cancer mamar. Cercetarea, susținută de Fundația de Sprijin pentru Cercetarea din Statul São Paulo (FAPESP), oferă o perspectivă promițătoare asupra utilizării unei soluții ieftine și accesibile pentru îmbunătățirea răspunsului terapeutic.
Vitamina D este un hormon esențial pentru metabolismul fosfo-calcic, dar și pentru funcționarea adecvată a sistemului imunitar. În ultimii ani, numeroase studii au sugerat un potențial rol protector al acesteia în oncologie, mai ales în cancerul de sân. Cu toate acestea, majoritatea cercetărilor anterioare au evaluat efectele administrării unor doze mari, uneori farmacologice, fără a analiza în profunzime impactul suplimentării la doze fiziologice.

Cancerul mamar rămâne una dintre principalele cauze de mortalitate la femei la nivel global. În acest context, chimioterapia neoadjuvantă – administrată înaintea intervenției chirurgicale – are ca scop reducerea dimensiunii tumorii și facilitarea rezecției complete. Eficiența acesteia se evaluează prin răspuns patologic complet (pathological complete response – pCR), considerat un predictor important al supraviețuirii.

Despre studiu

Studiul a inclus 80 de femei cu vârsta de peste 45 de ani, diagnosticate cu cancer mamar și eligibile pentru chimioterapie neoadjuvantă în cadrul spitalului universitar FMB-UNESP. Participantele au fost împărțite aleatoriu în două grupuri egale:

• Grupul intervențional: 40 de paciente au primit zilnic 2.000 UI de vitamina D (colecalciferol) timp de 6 luni.
• Grupul control: 40 de paciente au primit placebo.

Toate participantele au fost tratate conform protocoalelor oncologice standard. Nivelurile de 25-hidroxivitamina D \[25(OH)D] au fost măsurate la începutul și la finalul perioadei de tratament, iar obiectivul principal a fost determinarea ratei de răspuns patologic complet (pCR) la sfârșitul chimioterapiei.

La final, 75 dintre cele 80 de participante au finalizat chimioterapia și au fost supuse intervenției chirurgicale.

Rezultate

Rezultatele studiului au evidențiat o îmbunătățire semnificativă a răspunsului terapeutic în rândul pacientelor care au primit suplimentare cu vitamina D:

• Rata pCR a fost de 43% în grupul care a primit vitamina D, comparativ cu 24% în grupul placebo (p = 0,04).
• Nivelul mediu de 25(OH)D a crescut semnificativ în grupul cu suplimentare: de la 19,6 ± 5,8 ng/mL la 28 ± 8,7 ng/mL, comparativ cu o scădere ușoară în grupul placebo: de la 21 ± 7,9 ng/mL la 20,2 ± 6,1 ng/mL (p = 0,03).
• Analiza prin regresie logistică ajustată a arătat că femeile care au atins un nivel seric de ≥20 ng/mL au avut șanse semnificativ mai mari de a obține un răspuns complet patologic (OR 3,65, IC95%: 1,09–12,8, p = 0,04).

Majoritatea participantelor prezentau inițial deficiență de vitamina D, definită prin valori < 20 ng/mL. Deși doza de 2.000 UI pe zi este mult sub dozele utilizate în mod uzual pentru corectarea deficitului sever (50.000 UI/săptămână), aceasta a fost suficientă pentru a produce o creștere semnificativă a nivelului seric și, posibil, o optimizare a răspunsului imun și oncologic.

Concluzii și implicații clinice

Rezultatele acestui studiu aduc dovezi noi în sprijinul unui potențial rol adjuvant al vitaminei D în tratamentul cancerului mamar. Suplimentarea cu o doză fiziologică accesibilă (2.000 UI/zi) s-a dovedit eficientă în creșterea probabilității de obținere a unui răspuns complet la chimioterapia neoadjuvantă.

Această strategie poate reprezenta o alternativă viabilă la medicamentele adjuvante costisitoare sau greu accesibile, cu beneficii suplimentare asupra stării nutriționale și imunitare a pacientelor oncologice. În plus, datele sprijină necesitatea monitorizării și corectării deficitului de vitamina D în practica oncologică curentă.

Autorii atrag atenția că, deși rezultatele sunt încurajatoare, sunt necesare studii suplimentare pe eșantioane mai mari pentru a confirma beneficiile observate și pentru a explora eventuale mecanisme implicate. Totodată, se recomandă prudență în administrarea de doze mari fără indicație, întrucât toxicitatea vitaminei D poate avea efecte adverse severe.