Studiu de 9 ani susține legătura dintre zahăr și cancer

Legătura dintre cancer și zaharuri a fost intens studiată în ultimii ani, pentru a clarifica mecanismul de la baza acesteia. Un studiu recent finalizat și derulat pe parcursul a 9 ani prezintă procesul prin care celulele canceroase metabolizează zaharurile, mai exact legătura dintre zaharuri, celulele canceroase și agresivitatea cancerului.

Teoria are la bază efectul Warburg: cu toții știm că celulele organismului necesită energie, care este derivată din zaharurile consumate. Celulele canceroase necesită, de asemenea, zaharuri pentru a se dezvolta, dar aportul lor glucozic este mult mai mare decât al celulelor sănătoase, precum și rata la care fermentează glucoza în acid lactic.

Ipoteza stă în faptul că efectul Warburg este cel care definește rata mare de creștere a celulelor canceroase în asociere cu zaharurile, dar mai sunt necesare cercetări în acest sens. S-a încercat și testat ipoteza privării celulelor canceroase de zahăr pentru a le încetini dezvoltarea, dar nu se poate opri alimentarea lor și menținută la normal cea a celulelor sănătoase.

Cercetătorii au utilizat celule de drojdie cu gena din familia „Ras”, o familie de gene prezente în toate celulele animale, inclusiv cele umane. Aceste celule au și un metabolism glucozic activ ridicat, dar nu dețin procesele reglatorii adiționale ale celulelor mamifere care pot masca procesele de bază.

S-a oservat că degradarea zaharurilor este asociată prin intermediarul fructoză 1,6-biofosfat de activarea proteinelor Ras, care stimulează multiplicarea celulelor de drojdie, dar și a celor canceroase.

Rezultatele au arătat că drojdia, care a avut un influx supra-activ de glucoză, a dus la activarea excesivă a proteinelor Ras, lucru care a permis dezvoltarea celulelor la o rată accelerată.

Deși rezultatele nu clarifică și nu identifică exact cauza principală a efectului Warburg, acestea oferă informații extrem de importante și sunt necesare cercetări aprofundate în această direcție.

Rezultatele cercetării au fost publicate în jurnalul Nature Communications.

Sursa: Science Alert