Stilul de viață post-tratament influențează rezultatele pe termen lung la pacienții cu cancer de sân
Autor: Camelia Airinei, senior editor | actualizat la 18-09-2024
Trei studii conduse de cercetătorii de la Dana-Farber Cancer Institute aduc vești încurajatoare pentru pacienții cu cancer la sân, prezentate la Congresul Societății Europene de Oncologie Medicală (ESMO) din 2024, în Barcelona, Spania.
Prima parte a cercetărilor se concentrează pe siguranța și fezabilitatea alăptării după diagnosticul și tratamentul cancerului la sân. Un studiu a implicat 474 de pacienți cu mutații ereditare în genele BRCA1 sau BRCA2, care au devenit gravide după diagnosticul de cancer la sân invaziv în stadiul I-III, diagnosticate înainte de vârsta de 40 de ani. Rezultatele au arătat că alăptarea nu a influențat negativ supraviețuirea fără boală sau supraviețuirea generală, comparativ cu cele care nu au alăptat.
Al doilea studiu face parte din trialul POSITIVE, care a evaluat întreruperea temporară a terapiei endocrine pentru a permite sarcina, implicând 518 paciente cu cancer la sân pozitiv pentru receptorii hormonal, în stadiul I-III, sub vârsta de 42 de ani. Dintre acestea, 317 au născut, iar 196 au ales să alăpteze. Rezultatele indică faptul că alăptarea a fost fezabilă și nu a compromis siguranța mamei.
A treia parte a studiilor se concentrează pe un program de coaching telefonic care a fost eficient în creșterea activității fizice în rândul pacientelor supraponderale, potențial îmbunătățind prognosticul lor. În cadrul studiului BWEL, 3.180 de femei cu cancer la sân au fost randomizate să primească fie coaching telefonic pentru reducerea caloriilor și creșterea exercițiilor fizice, fie doar materiale educaționale. Femeile din grupul de intervenție au crescut exercițiile săptămânale cu o medie de 40 de minute la șase luni de la înscriere, spre deosebire de grupul care a primit doar educație, care nu a înregistrat o creștere a activității fizice.
Aceste descoperiri subliniază posibilitatea de a sprijini nevoile materne și infantile fără a compromite siguranța maternă și de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților prin programe adaptate de pierdere în greutate și exerciții fizice. În continuare, cercetătorii vor urmări dacă schimbările în activitatea fizică influențează rezultatele legate de cancer.
sursa: News Medical
Prima parte a cercetărilor se concentrează pe siguranța și fezabilitatea alăptării după diagnosticul și tratamentul cancerului la sân. Un studiu a implicat 474 de pacienți cu mutații ereditare în genele BRCA1 sau BRCA2, care au devenit gravide după diagnosticul de cancer la sân invaziv în stadiul I-III, diagnosticate înainte de vârsta de 40 de ani. Rezultatele au arătat că alăptarea nu a influențat negativ supraviețuirea fără boală sau supraviețuirea generală, comparativ cu cele care nu au alăptat.
Al doilea studiu face parte din trialul POSITIVE, care a evaluat întreruperea temporară a terapiei endocrine pentru a permite sarcina, implicând 518 paciente cu cancer la sân pozitiv pentru receptorii hormonal, în stadiul I-III, sub vârsta de 42 de ani. Dintre acestea, 317 au născut, iar 196 au ales să alăpteze. Rezultatele indică faptul că alăptarea a fost fezabilă și nu a compromis siguranța mamei.
A treia parte a studiilor se concentrează pe un program de coaching telefonic care a fost eficient în creșterea activității fizice în rândul pacientelor supraponderale, potențial îmbunătățind prognosticul lor. În cadrul studiului BWEL, 3.180 de femei cu cancer la sân au fost randomizate să primească fie coaching telefonic pentru reducerea caloriilor și creșterea exercițiilor fizice, fie doar materiale educaționale. Femeile din grupul de intervenție au crescut exercițiile săptămânale cu o medie de 40 de minute la șase luni de la înscriere, spre deosebire de grupul care a primit doar educație, care nu a înregistrat o creștere a activității fizice.
Aceste descoperiri subliniază posibilitatea de a sprijini nevoile materne și infantile fără a compromite siguranța maternă și de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților prin programe adaptate de pierdere în greutate și exerciții fizice. În continuare, cercetătorii vor urmări dacă schimbările în activitatea fizică influențează rezultatele legate de cancer.
sursa: News Medical
Actualizat la 18-09-2024 | Vizite: 74 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1