S-a descoperit mutația ce ajută o genă supresoare tumorală să prevină cancerul pancreatic

Un nou studiu sugerează că o anumită mutație ajută o genă supresoare tumorală să prevină cancerul de pancreas. Cercetătorii au descoperit că șoriceii cu o mutație specifică la nivelul genei p53 aveau un risc semnificativ scăzut de dezvoltare a cancerului pancreatic, în comparație cu cei care la care nu s-a produs această mutație.

Este bine cunoscut faptul că gena p53, localizată pe cromozomul 17 și codificând pentru proteina p53 protejează împotriva dezvoltării tumorale. Ca răspuns la stresul celular, proteina p53 declanșează repararea ADN-ului, apoptoza (moartea celulară programată) și blocarea ciclului celular, cu scopul de a opri creșterea și replicarea celulelor cu ADN deteriorat, ceea ce previne dezvoltarea tumorilor.

Deși numeroase mutații în gena p53 stimulează dezvoltarea tumorală, totuși o anumită mutație pare să aibă un efect opus, de supresie tumorală. Este vorba despre mutația situată la nivelul unui domeniu de activare a transcripției, denumit TAD2. În timp ce 40% din șoriceii cu o funcționare normală a p53 au dezvoltat cancer pancreatic, niciun șoricel cu mutația p53-TAD2 nu a făcut acest tip de cancer. Acest lucru nu înseamnă că șoriceii cu mutația p53-TAD2 nu vor dezvolta niciodată cancer, ci că mutația are un potențial semnificativ de limitare a dezvoltării tumorale.

O activitate scăzută a p53 poate determina cancer, o activitate crescută poate interveni în dezvoltarea normală a embrionului, dar mutația p53-TAD2 reușește să mențină echilibrul: dezvoltarea embrionară decurge fără probleme evidente, iar șoriceii adulți au o rezistență crescută împotriva creșterii tumorale.

De asemenea, s-a observat că mutația p53-TAD2 declanșează o serie de procese care previn formarea unei tumori: activarea proteinei Ptpn14 și suprimarea proteinei Yap, ceea ce previne dezvoltarea tumorală. Cercetătorii su descoperit că activitatea proteinei Yap crește ca răspuns la alte mutații ale genei p53, oferind informații despre implicarea Yap în dezvoltarea cancerului. Ei consideră că axa p53-Ptpn14-Yap este un mecanism esențial în controlul multor procese tumorale, care ar putea duce la dezvoltarea de noi tratamente împotriva cancerului. Întrucât proteina Yap s-a dovedit a fi un agent cu potențial oncogen, cercetătorii sugerează dezvoltarea de inhibitori Yap în cazul tumorilor unde p53 nu există.

Studiile următoare vor cerceta dacă mutația p53-TAD2 poate opri dezvoltarea altor tipuri de cancer.

Studiul a fost publicat în Cancer Cell.

Sursa: Medical News Today