Rușinea și vinovăția, nu speranța, ghidează deciziile privind tratamentele oncologice în stadiu terminal

Un studiu publicat în revista Health Psychology arată că, în cazul pacienților cu cancer în stadii terminale, emoțiile morale precum vinovăția și rușinea influențează deciziile privind continuarea tratamentelor oncologice, chiar și atunci când acestea sunt considerate minim benefice. Cercetarea a fost realizată de o echipă de la Rutgers Institute for Health, Health Care Policy and Aging Research și coordonată de Login S. George.
În cultura medicală occidentală – și în special în Statele Unite – moartea este deseori percepută ca un dușman ce trebuie învins, iar renunțarea la tratamente este asociată cu slăbiciunea sau abandonul luptei. Această mentalitate creează un conflict interior pentru pacienți, care se pot simți obligați să continue tratamente agresive din simțul datoriei față de cei dragi sau din teama de a dezamăgi. Studiul aduce o perspectivă nouă asupra psihologiei morale care stă la baza deciziilor de tratament în faza terminală.

Despre studiu

Între aprilie 2022 și martie 2024, au fost intervievați 116 pacienți cu cancer avansat și o speranță de viață mai mică de 12 luni, tratați la Rutgers Cancer Institute și în alte centre clinice. Tipurile de cancer incluse au fost: pancreatic, pulmonar, colorectal și mamar.

Studiul a analizat trei dimensiuni psihologice:

• Emoțiile morale: rușinea și vinovăția legate de progresia bolii.
• Motivele morale: percepția obligației față de familie de a continua tratamentele, chiar dacă sunt puțin utile.
• Performanța morală: comportamente menite să transmită o imagine optimistă și sănătoasă în fața celor din jur.

Răspunsurile pacienților, oferite pe o scală de la „deloc” la „foarte mult”, au fost corelate cu măsuri privind nivelul de distres psihologic și preferințele pentru îngrijirea de final de viață.

Rezultate

Tratamentele continuate din simțul datoriei

• Între 35% și 88% dintre pacienți au recunoscut că decizia de a continua tratamentele oncologice a fost motivată de rușine, vinovăție sau sentimentul de obligație față de familie.
• La afirmația „Oprirea tratamentului ar însemna să renunț la familia mea”, 65% au răspuns pozitiv, în grade diferite de intensitate.
• Scorurile ridicate pentru motivele morale au fost asociate cu:

  - alegerea îngrijirii prelungitoare a vieții în locul îngrijirii de confort (t = −3.16, p = .002);
  - absența discuțiilor despre planificarea finalului vieții (t = 3.19, p = .002).

Ascunderea suferinței față de ceilalți

• 86% dintre pacienți au spus că au încercat să pară mai bine decât se simțeau în realitate când erau în preajma familiei.
• 41% au aplicat același comportament și în fața medicilor.
• Această performanță morală a fost corelată cu:

  - niveluri mai mari de distres psihologic (rs = .32, p = .001);
  - simptome psihologice mai severe (rs = −.26, p = .004);
  - acceptare mai scăzută a bolii (rs = −.25, p = .006).

Implicații clinice și etice

Aceste rezultate evidențiază faptul că deciziile pacienților în stadiu terminal sunt adesea constrânse de norme sociale interiorizate, și nu reflectă întotdeauna dorințele proprii. Această discrepanță poate duce la suferință psihologică suplimentară, tratamente inutile și o calitate mai scăzută a vieții în ultimele luni.

Studiul sugerează că:

• medicii și familiile ar trebui să discute nu doar opțiunile de tratament, ci și presiunile morale resimțite de pacient;
• pacienții trebuie sprijiniți să recunoască faptul că renunțarea la tratamente inutile este o alegere validă, nu un eșec;
• intervențiile de consiliere psihologică ar putea ajuta în clarificarea motivațiilor pacientului și în reducerea tratamentelor disproporționate.

Concluzii

Acest studiu aduce dovezi solide că deciziile de tratament în cancerul avansat sunt influențate de factori emoționali subtili, adesea neadresați în practica clinică. Rușinea și vinovăția pot determina pacienții să continue tratamente agresive, cu beneficii minime, din loialitate față de cei dragi sau din dorința de a menține o imagine de „luptător”. Pentru o îngrijire etică și empatică, este esențial ca profesioniștii din domeniul sănătății să integreze aceste dimensiuni morale în comunicarea cu pacienții.