Rolul inflamației și a stresului oxidativ în dezvoltarea cancerului, conform cercetătorilor
Un studiu publicat recent în revista Science Advances despre rolul inflamației cronice și a stresului oxidativ, aduce noi informații cu privire la implicarea acestora în mecanismul de dezvoltare a neoplaziilor, înca neînțeles pe deplin. Inflamația constituie un factor stimulator de transformare a celulelor sănătoase în unele maligne.
Oamenii de știință caută să identifice modul prin care inflamația și stresul oxidativ influențează dezvoltarea cancerului, alterează răspunsul imun al organismului și se opun vindecării.
Speciile reactive de oxigen (ROS) sunt molecule instabile cu roluri în derularea proceselor intracelulare. Acumularea în exces a ROS este asociată creșterii stresului oxidativ.
Cercetătorii au cartografiat mai multe leziuni cauzate de stresul oxidativ la nivelul ADN-ului. Au realizat ulterior o comparație a mai multe leziuni de tip ADN, cu ajutorul unei baze de date internaționale. Leziunile asociate stresului oxidativ au fost corelate cu mutațiile tumorilor maligne de la nivelul tractului gastrointestinal superior (tumori esofagiene și gastrice).
Dezvoltarea mai multor tumori de la nivel gastrointestinal sunt precedate de alte afecțiuni inflamatorii, precum infecția cu Heliobacter pylori, existența refluxului gastroesofagian sever (esofag Barrett), situații asociate cu un risc ridicat de cancer ulterior.
Studiul subliniază gravitatea modificării genomului celular din cauza inflamației cronice și a stresului oxidativ, secvențele diferite de ADN fiind erori care devin markeri specifici pentru diferite tipuri de cancer. Se confirmă astfel legătura dintre modificările ADN-ului, inflamație și stres oxidativ.
Secvențierea leziunilor prin noile tehnici de analiză genomică constituie baza unor strategii viitoare de prevenție a formării mutațiilor. Repararea precoce a ADN-ului și evitarea factorilor care declanșează inflamație și stres oxidativ, devine cheia tratamentului mai multor tipuri de cancer.
sursa: Medical News
foto: Van Andel Institute
Oamenii de știință caută să identifice modul prin care inflamația și stresul oxidativ influențează dezvoltarea cancerului, alterează răspunsul imun al organismului și se opun vindecării.
Speciile reactive de oxigen (ROS) sunt molecule instabile cu roluri în derularea proceselor intracelulare. Acumularea în exces a ROS este asociată creșterii stresului oxidativ.
Cercetătorii au cartografiat mai multe leziuni cauzate de stresul oxidativ la nivelul ADN-ului. Au realizat ulterior o comparație a mai multe leziuni de tip ADN, cu ajutorul unei baze de date internaționale. Leziunile asociate stresului oxidativ au fost corelate cu mutațiile tumorilor maligne de la nivelul tractului gastrointestinal superior (tumori esofagiene și gastrice).
Dezvoltarea mai multor tumori de la nivel gastrointestinal sunt precedate de alte afecțiuni inflamatorii, precum infecția cu Heliobacter pylori, existența refluxului gastroesofagian sever (esofag Barrett), situații asociate cu un risc ridicat de cancer ulterior.
Studiul subliniază gravitatea modificării genomului celular din cauza inflamației cronice și a stresului oxidativ, secvențele diferite de ADN fiind erori care devin markeri specifici pentru diferite tipuri de cancer. Se confirmă astfel legătura dintre modificările ADN-ului, inflamație și stres oxidativ.
Secvențierea leziunilor prin noile tehnici de analiză genomică constituie baza unor strategii viitoare de prevenție a formării mutațiilor. Repararea precoce a ADN-ului și evitarea factorilor care declanșează inflamație și stres oxidativ, devine cheia tratamentului mai multor tipuri de cancer.
sursa: Medical News
foto: Van Andel Institute
Actualizat la 10-06-2022 | Vizite: 79 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1