Riscul de malignități ginecologice la persoanele transmasculine care utilizează testosteron (studiu retrospectiv amplu)

Pe măsură ce tot mai multe persoane transmasculine și de gen divers (TMGD), atribuite la naștere sexul feminin, aleg să urmeze terapie hormonală de afirmare de gen cu testosteron, înțelegerea impactului acestui tratament asupra organelor ginecologice devine esențială. În mod particular, persistă întrebări importante despre riscul de hiperplazie endometrială sau alte leziuni cu potențial malign. Deși există cazuri izolate documentate în literatura medicală, nu a fost clar dacă testosteronul crește riscul de cancer ginecologic în această populație.
Studiul publicat în eClinicalMedicine, realizat la cel mai mare centru de identitate de gen din Olanda, reprezintă cea mai amplă analiză retrospectivă de până acum privind modificările histopatologice și incidența malignităților ginecologice la persoane TMGD aflate sub tratament cu testosteron.

Context și obiective

Până în prezent, literatura a documentat preponderent cazuri clinice izolate de carcinom endometrial, tumori ovariene sau modificări vaginale și vulvare la persoanele transmasculine. Lipsesc date comparative robuste care să permită evaluarea riscului real de cancer ginecologic în raport cu populația generală atribuită femeie la naștere.

Obiectivele principale ale acestui studiu au fost:

•  Evaluarea incidenței cancerelor ginecologice (uterin, ovarian, vaginal, vulvar) și a leziunilor cu potențial malign (VIN2+, lichen scleros, hiperplazie endometrială) la persoane TMGD care utilizează testosteron.
•  Compararea acestor incidențe cu cele observate în populația generală atribuită sexul feminin la naștere.
•  Investigarea factorilor asociați cu activitatea endometrială, ca marker de posibile modificări proliferative cu risc oncologic.

Despre studiu

Populație și design

Cohorta a inclus 1955 persoane TMGD care au inițiat tratamentul cu testosteron la centrul Amsterdam UMC între 1991 și 2018, fiind selectate din cohorta mai largă de 3478 persoane. Toți participanții au avut o durată de expunere la testosteron de cel puțin un an. Datele histopatologice au fost extrase din registrul național olandez PALGA.

Majoritatea participanților erau tineri, cu vârsta medie la inițierea tratamentului de 21 de ani. Expunerea mediană la testosteron a fost de 5,1 ani, iar 21% dintre participanți utilizaseră anterior inhibitori ai pubertății.

Intervenții hormonale

Participanții au primit diferite forme de testosteron:

•  injecții cu testosteron esteri (52%)
•  injecții cu testosteron undecanoat (18%)
•  gel transdermic (25%)

Unele persoane au utilizat și tratamente suplimentare (progesteron, analogi GnRH) pentru suprimarea menstruației sau contracepție.

Rezultate principale

Malignități ginecologice

În cei peste 18.000 de ani-persoană de urmărire, nu a fost identificat niciun caz de cancer endometrial, ovarian, vaginal sau vulvar. Numărul așteptat de cazuri în această perioadă, conform ratelor naționale, era foarte mic (sub 1 caz per tip de cancer), reflectând vârsta tânără a cohortei.

Leziuni cu potențial malign

Au fost identificate:

•  1 caz de tumoră ovariană borderline seroasă
•  1 caz de hiperplazie endometrială simplă
•  1 caz de VIN3 asociată cu lichen scleros

Rata standardizată (SIR) pentru VIN2+ a fost 0,23 (95% CI: 0,01–1,12), mai mică decât în populația generală.

De asemenea, s-au documentat 3 cazuri de lichen scleros vulvar fără transformare malignă, cu o SIR de 1,8 (fără semnificație statistică).

Activitatea endometrială și factorii asociați

Din cele 989 de specimene uterine, 545 includeau date despre endometru. Dintre acestea:

•  68% prezentau endometru inactiv sau atrofic
•  32% prezentau endometru activ (proliferativ/secretor)

Factori asociați cu activitatea endometrială:

•  utilizarea gelului transdermic: OR 3,71 (p = 0,02)
•  utilizarea injecțiilor cu testosteron esteri: OR 3,78 (p = 0,01)
•  testosteronul undecanoat a fost asociat cu cea mai mică frecvență de activitate endometrială

Această variație ar putea reflecta diferențe în supresia funcției ovariene, în contextul fluctuațiilor hormonale sau aderenței la tratament.

În schimb, nu s-a constatat o asociere semnificativă între activitatea ovariană și cea endometrială.

Interpretare și implicații

Studiul oferă date liniștitoare: în rândul persoanelor transmasculine tinere, expuse la testosteron timp de câțiva ani, nu s-a observat un risc crescut de cancere ginecologice față de populația generală. În plus, majoritatea au prezentat un endometru atrofic, sugerând un efect suprimant al testosteronului asupra proliferării endometriale.

Totuși, o treime dintre pacienți prezentau endometru activ, ceea ce indică posibilă expunere necontrolată la estrogeni, prin conversia testosteronului sau activitate ovariană reziduală. Acest aspect poate deveni relevant în expuneri mai îndelungate.

Factori de risc ginecologici cum ar fi obezitatea, predispoziția genetică, utilizarea altor hormoni sau statusul HPV nu au fost documentați complet, limitând interpretarea riscului real.

Limitări

•  Vârsta tânără a cohortei: cancerul endometrial apare în medie la 62 de ani, ovarian la 63, vulvar la 70.
•  Durata scurtă a expunerii la testosteron în contextul riscului oncologic de lungă durată.
•  Lipsa datelor privind statusul HPV, istoric familial, utilizare de progesteron (factor protector endometrial).
•  Utilizarea exclusivă a rapoartelor textuale histopatologice, fără revizuire de lame.
•  Eșantion dintr-un singur centru, cu rezultate posibil greu de generalizat la alte populații.

Concluzii

Acest studiu este cea mai mare analiză realizată până în prezent privind sănătatea ginecologică a persoanelor transmasculine care utilizează testosteron. Rezultatele sugerează că, la vârste tinere și după câțiva ani de tratament hormonal, riscul de malignitate ginecologică nu este crescut față de populația atribuită femeie la naștere.

Cu toate acestea, supravegherea pe termen lung, în special în cazul celor care păstrează organele ginecologice, este crucială. Studiile viitoare ar trebui să fie prospective, să includă grupuri de vârstă la risc, date detaliate despre expunerea hormonală, factori de risc cunoscuți, și să implice colaborarea comunității transgender pentru validarea rezultatelor și aplicabilitate clinică.

În paralel, este esențial ca literatura științifică să evite speculațiile alarmiste privind terapia cu testosteron, în lipsa unor dovezi ferme, pentru a preveni stigmatizarea, supradiagnosticul sau refuzul tratamentului hormonal necesar afirmării de gen.