Radioterapia și fertilitatea: ce poți face înainte de tratament

De ce radioterapia poate afecta capacitatea de a avea copii

Cancerul și tratamentele lui, inclusiv radioterapia, pot produce în organism schimbări care afectează fertilitatea — capacitatea de a concepe un copil. Acestea pot însemna modificări ale nivelurilor hormonale sau afectarea directă a unor organe implicate în reproducere.^[1]

Riscul este mai mare atunci când radioterapia este îndreptată spre abdomenul inferior, pelvis sau zona inghinală, pentru că aceste regiuni includ ovarele, uterul sau testiculele. Merită întrebată echipa de radioterapie dacă există, în cazul tău, șansa ca tratamentul să îți afecteze fertilitatea.^[5]

Medicii consideră de obicei că un bărbat este infertil dacă nu reușește să conceapă un copil după 12 luni sau mai mult de activitate sexuală regulată. La femei, pragul este tot de 12 luni, redus la 6 luni dacă femeia are peste 35 de ani.^[1][2]

Radioterapia și fertilitatea la bărbați

La bărbați, unii pacienți își păstrează complet fertilitatea după tratament, alții devin infertili temporar și își recapătă capacitatea de a avea copii mai târziu, iar alții pierd definitiv această capacitate. Din acest motiv, opțiunile de păstrare a fertilității trebuie discutate înainte de începerea tratamentului, nu după.^[3]

Metoda principală de păstrare a fertilității la bărbați și la băieții care au trecut prin pubertate este crioconservarea spermei (banca de spermă), făcută înainte de tratament. Pentru cei care nu pot furniza o probă de spermă, se poate recurge la extracția chirurgicală de spermatozoizi din testicul sau din epididim.^[3][6]

Atunci când radiațiile sunt îndreptate spre alte organe, acoperirea testiculelor cu un scut de plumb poate ajuta uneori la protejarea fertilității. Dacă însă ambele testicule trebuie iradiate direct, protejarea nu este de regulă posibilă; dacă doar unul dintre ele intră în câmpul de iradiere, celălalt poate fi protejat.^[3]

Mai este și latura practică a lucrurilor: multe tratamente oncologice pot deteriora celulele spermatice, ceea ce poate duce la malformații congenitale sau alte complicații ale sarcinii dacă partenera rămâne însărcinată în această perioadă. De aceea, echipa medicală recomandă adesea evitarea actului sexual neprotejat o perioadă de timp după tratament și folosirea unei metode contraceptive sigure până când riscul scade.^[3]

Radioterapia și fertilitatea la femei

La femei, dacă fertilitatea era normală înainte de tratament, este posibil ca organismul să își revină după terminarea radioterapiei, cu reluarea ciclurilor hormonale și a producției de ovule mature.^[4]

Totuși, dacă radioterapia este aplicată asupra pelvisului, apare un risc real de menopauză precoce și bruscă — aceasta se poate instala chiar dacă menstruația revine după tratament, iar debutul ei poate fi cu 5 până la 20 de ani mai devreme decât ar fi fost normal.^[4]

Pentru femeile care doresc o sarcină după tratament, echipa medicală poate recomanda o perioadă de așteptare care poate ajunge până la 2 ani, pentru că riscul de recidivă a bolii este de regulă cel mai mare în primii 2 ani după tratament; o așteptare de 6 luni ar putea reduce riscul de malformații provocate de ovule afectate de tratament. Durata exactă depinde de tipul de cancer și de tratamentul urmat, de aceea trebuie discutată individual cu medicul oncolog.^[4]

Radioterapia aplicată pe abdomenul inferior, pelvis sau zona inghinală poate produce și alte efecte asupra vieții sexuale: scăderea interesului pentru viața sexuală (care, în general, se ameliorează treptat după terminarea tratamentului), îngustarea și rigidizarea vaginului, uscăciune vaginală și simptome de menopauză, precum bufeuri și transpirații nocturne.^[5]

Pentru îngustarea vaginului, echipa de îngrijire poate recomanda folosirea unor dilatatoare vaginale, iar reluarea regulată a vieții sexuale poate ajuta și ea. Pentru uscăciunea vaginală pot ajuta lubrifianții, produsele hidratante vaginale sau cremele medicamentoase. Simptomele de menopauză pot fi, în unele cazuri, ameliorate prin terapie hormonală de substituție, discutată cu medicul.^[5]

Opțiunile de păstrare a fertilității înainte de radioterapie

Ghidul actualizat al Societății Americane de Oncologie Clinică recomandă ca toți pacienții cu cancer să fie evaluați și consiliați cu privire la riscurile asupra fertilității încă din momentul diagnosticului, iar discuția despre opțiunile de păstrare a fertilității să aibă loc înainte de începerea tratamentului oncologic propriu-zis.^[6]

Pentru bărbați, metoda standard rămâne crioconservarea spermei dinainte de tratament, descrisă mai sus.^[6] Pentru femei, metodele considerate standard includ congelarea embrionilor, congelarea ovocitelor și congelarea țesutului ovarian, alături de transpoziția ovariană (mutarea chirurgicală a ovarelor în afara câmpului de iradiere) și intervenții chirurgicale ginecologice care păstrează organele de reproducere acolo unde boala permite acest lucru.^[6][7] Radioterapia, chimioterapia și chirurgia — adică toate tratamentele folosite astăzi pentru tumorile pelvine — pun femeile la risc crescut de afectare viitoare a fertilității, iar păstrarea fertilității devine o parte tot mai importantă a îngrijirii femeilor de vârstă fertilă tratate pentru cancer.^[7]

Un medicament din clasa agoniștilor de hormon eliberator de gonadotropină poate fi oferit ca tratament asociat la femeile cu cancer de sân, însă nu trebuie folosit ca înlocuitor al metodelor standard de păstrare a fertilității descrise mai sus.^[6]

Pentru femeile care nu au apucat să recurgă la o metodă de păstrare a fertilității înainte de tratament, sau care nu au reușit să obțină suficiente ovocite ori embrioni, pot fi luate în calcul opțiuni de păstrare a fertilității chiar și după finalizarea tratamentului.^[6]

Cum deschizi discuția cu echipa medicală

Nu presupune că medicul oncolog va aduce el însuși în discuție subiectul fertilității. Echipa medicală nu își amintește întotdeauna să ridice acest subiect, așa că pacientul poate fi cel care trebuie să înceapă conversația — și e bine să fie pregătit să o facă.^[1][2][3][4]

Cel mai bun moment pentru această discuție este înainte de a începe tratamentul, atunci când există încă variante disponibile pentru păstrarea fertilității. Dacă pacientul este interesat sau nehotărât în privința acestui subiect, ghidurile de specialitate recomandă trimiterea promptă către un specialist în medicină reproductivă, iar echipa oncologică ar trebui să asigure accesul rapid la o echipă multidisciplinară dedicată acestui subiect.^[6]

În discuția cu medicul, merită întrebat explicit: ce risc concret are tratamentul propus (radioterapie, eventual combinată cu chimioterapie) asupra fertilității, ce opțiuni de păstrare a fertilității există înainte de a începe tratamentul, cât timp este nevoie pentru a le pune în practică fără a întârzia tratamentul oncologic și cât timp trebuie așteptat după tratament înainte de a încerca o sarcină.

Concluzii

Radioterapia poate afecta fertilitatea, mai ales atunci când tratamentul vizează zona pelvină, dar efectul variază mult de la un pacient la altul și nu este întotdeauna permanent. Discuția despre riscurile pentru fertilitate și despre opțiunile de păstrare a acesteia are cele mai multe șanse de reușită atunci când are loc înainte de prima ședință de tratament, nu după. Nu ezita să aduci tu însuți acest subiect în discuție cu medicul oncolog, chiar dacă el nu îl ridică din proprie inițiativă.