Radiațiile de la investigațiile cu raze X sau tomografia computerizată cauzează cancer?
Mult timp a fost extrem de mediatizată această idee, apărută în urma unor studii care au susținut o astfel de posibilitate.
Se pare însă că cercetările respective au numeroase defecte metodologice, inclusiv faptul că s-au bazat pe o metodă statistică ale cărei rezultate nu prezintă o mare încredere. În plus, deși se cunoaște faptul că radiațiile pot produce cancer în cazul în care sunt administrate în doze ridicate și în sesiuni frecvente, datele existente în literatura de specialitate nu au indicat în mod echivoc niciun caz de apariție a cancerului ca urmare la radiații în doze și frecvențe mici de administrare. Acestea sunt concluziile unui studiu recent publicat în Technology in Cancer Research & Treatment.
În plus, autorii menționează evoluția unei abilități a organismului de refacere în urma leziunilor produse de dozele mici de radiații. Un exemplu în acest sens este faptul că rata mutațiilor produse de aceste radiații este de 2,5 milioane de ori mai lentă în mediu decât rata mutațiilor spontane ce au loc spontan în organism.
O altă problemă de metodologie a studiilor care au indicat o legătură între utilizarea metodelor de investigație ce folosesc doze mici de radiație și cancer este că nu au izolat alte posibile variabile ce ar fi putut favoriza dezvoltarea cancerului, cum ar fi, de exemplu, afecțiunile care au necesitat investigarea prin aceste metode pe bază de radiații.
Totodată, autorii atrag atenția asupra riscurilor implicate de evitarea realizarii unor investigații care implică radiațiile, riscuri pe care mass-media și literatura științifică le omit, punând un mai mare accent pe posibilele efecte negative ale radiațiilor.
Sursa: Medical Xpress
Se pare însă că cercetările respective au numeroase defecte metodologice, inclusiv faptul că s-au bazat pe o metodă statistică ale cărei rezultate nu prezintă o mare încredere. În plus, deși se cunoaște faptul că radiațiile pot produce cancer în cazul în care sunt administrate în doze ridicate și în sesiuni frecvente, datele existente în literatura de specialitate nu au indicat în mod echivoc niciun caz de apariție a cancerului ca urmare la radiații în doze și frecvențe mici de administrare. Acestea sunt concluziile unui studiu recent publicat în Technology in Cancer Research & Treatment.
În plus, autorii menționează evoluția unei abilități a organismului de refacere în urma leziunilor produse de dozele mici de radiații. Un exemplu în acest sens este faptul că rata mutațiilor produse de aceste radiații este de 2,5 milioane de ori mai lentă în mediu decât rata mutațiilor spontane ce au loc spontan în organism.
O altă problemă de metodologie a studiilor care au indicat o legătură între utilizarea metodelor de investigație ce folosesc doze mici de radiație și cancer este că nu au izolat alte posibile variabile ce ar fi putut favoriza dezvoltarea cancerului, cum ar fi, de exemplu, afecțiunile care au necesitat investigarea prin aceste metode pe bază de radiații.
Totodată, autorii atrag atenția asupra riscurilor implicate de evitarea realizarii unor investigații care implică radiațiile, riscuri pe care mass-media și literatura științifică le omit, punând un mai mare accent pe posibilele efecte negative ale radiațiilor.
Sursa: Medical Xpress
Actualizat la 01-07-2025 | Vizite: 1227 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1
- Riscul psihosocial la copiii cu cancer: 16% dintre pacienți prezintă risc ridicat, cu impact major asupra structurii familiale
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology