Protecția împotriva cancerului observată la anumite organisme, explicată prin capacitatea crescută de a rezista radiațiilor

Oamenii de știință descriu comportamentul neobișnuit al lui T. adhaerens, o creatură marină, inclusiv capacitatea acesteia de a-și repara ADN-ul chiar și după leziuni semnificative ale radiațiilor. Descoperirile avansează investigațiile științifice ale mecanismelor naturale de suprimare a cancerului de-a lungul vieții.
O creatură simplă care locuieÈ™te în marin, cunoscută sub numele de Trichoplax adhaerens, are unele proprietăți remarcabile. Organismul său lipsit de organe sau structuri interne, poate tolera doze neobiÈ™nuit de mari de radiaÈ›ii care ar ucide majoritatea celorlalte forme de viață. Trichoplax adhaerens are o altă caracteristică intrigantă: capacitatea de a rezista cancerului. Într-un nou studiu, cercetătorii de la Universitatea de Stat din Arizona descriu comportamentul neobiÈ™nuit al lui T. adhaerens, inclusiv capacitatea de a-È™i repara ADN-ul chiar È™i după leziuni semnificative ale radiaÈ›iilor.

Încă de la apariÈ›ia vieÈ›ii multicelulare pe pământ, natura a fost nevoită să se confrunte cu celulele care resping cadrul de cooperare cerut de multicelularitate. Astfel de celule, precum cele canceroase, preiau resursele din organism pentru propria lor funcÈ›ionare È™i se răspândesc într-o manieră necontrolată. Cu toate acestea, cancerul nu afectează organismele în mod egal. Unele organisme reuÈ™esc să scape cu rate de cancer neobiÈ™nuit de scăzute, în timp ce alte specii sunt foarte predispuse la cancer. Deblocarea misterelor din jurul acestor discrepanÈ›e în arborele vieÈ›ii a devenit un domeniu major de cercetare în lupta pentru înÈ›elegerea bolii È™i gestionarea ei mai eficientă.

Pe parcursul evoluÈ›iei, unele specii au dezvoltat mijloace puternice de suprimare a cancerului. În general, fac acest lucru fie încercând să împiedice apariÈ›ia mutaÈ›iilor în ADN, fie îmbunătățind fidelitatea mecanismelor de copiere a ADN-ului, fie reparând ADN-ul deteriorat, fie printr-o combinaÈ›ie a acestora. Spre deosebire de mamifere, T. adhaerens poate rezista la expunerea enormă la radiaÈ›ii È™i se poate recupera complet. În mod remarcabil, s-a demonstrat că unele T. adhaerens tolerează 218, 6 Gy de radiaÈ›ii. Pentru comparaÈ›ie, o doză de 6 Gy este în general fatală pentru oameni.

DeÈ™i radiaÈ›iile mari au provocat daune catastrofale ADN-ului lui T. adhaerens, puterile animalului de a repara ADN-ul au permis organismului să se recupereze după atac. Printr-o combinaÈ›ie de reparare agresivă a ADN-ului È™i ejecÈ›ie a celulelor deteriorate, T. adhaerens se angajează în reînnoirea continuă a corpului, menÈ›inându-le fără cancer. ÎnÈ›elegerea unor astfel de mecanisme poate stimula noi metode de prevenire È™i tratare a bolii la om.

sursa: Science Daily