Prevalența și supraviețuirea în cazul cașexiei la pacienții cu cancer: o revizuire sistematică și meta-analiză

Cancerul rămâne principala cauză de deces la nivel global și constituie o problemă majoră de sănătate publică. Se estimează că numărul pacienților cu cancer va continua să crească, ceea ce subliniază necesitatea dezvoltării unor strategii eficiente pentru îmbunătățirea ratei de supraviețuire prin depistarea timpurie a cancerului și tratamentul eficace. În acest context, cașexia cancerului, definită de Colaborarea Europeană de Cercetare în Îngrijire Paliativă (EPCRC) ca un sindrom multifactorial caracterizat prin pierderea continuă a masei musculare scheletice (cu sau fără pierdere de masă grasă), care nu poate fi complet inversată prin suport nutrițional convențional, este o complicație gravă ce afectează calitatea vieții și supraviețuirea pacienților.
Un studiu recent din Japonia a evidențiat importanța criteriilor de diagnosticare a cașexiei în determinarea ratei de supraviețuire la pacienții cu cancer avansat. Această revizuire sistematică și meta-analiză au urmat liniile directoare PRISMA 2020 și au fost înregistrate în PROSPERO. Cercetarea a inclus studii care evaluau metodele de diagnostic și prevalența cașexiei în rândul pacienților cu cancer, folosind baze de date precum PubMed și Web of Science până la data de 31 iulie 2023. Studiile eligibile pentru revizuirea sistematică trebuiau să includă pacienți adulți cu cancer, în vârstă de cel puțin 18 ani, iar pentru meta-analiză, supraviețuirea generală a fost, de asemenea, o condiție.

Rezultatele studiului

Analiza a arătat că prevalența cașexiei variază semnificativ în funcție de criteriile de diagnostic utilizate, între 11% și 71%. De asemenea, a evidențiat că diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat al cașexiei pot avea un impact major asupra rezultatelor clinice, inclusiv asupra întreruperii tratamentului chimioterapic și asupra calității vieții pacienților.

Pentru meta-analiza care a evaluat legătura dintre cașexie și rata de supraviețuire, s-au folosit diverse criterii de diagnosticare, inclusiv cele propuse de Fearon în 2011 și 2006. Rezultatele indică faptul că cașexia este asociată cu o supraviețuire generală redusă, raportul de risc variind semnificativ în funcție de criteriile de diagnosticare utilizate.

Concluzii și implicații practice

Studiul subliniază importanța recunoașterii precoce și tratamentului cașexiei în managementul cancerului. Discrepanțele între diferitele criterii de diagnosticare pot influența estimările prevalenței cașexiei, ceea ce ar putea împiedica transpunerea descoperirilor de cercetare în practica clinică. Prin urmare, stabilirea unor criterii unificate de diagnosticare a cașexiei este esențială pentru îmbunătățirea îngrijirii pacienților cu cancer. Aceste descoperiri subliniază necesitatea unei abordări integrate în tratamentul cancerului, care să includă evaluarea și managementul cașexiei pentru a îmbunătăți rezultatele tratamentului și calitatea vieții pacienților.

sursa: News Medical