Potențialul terapeutic al plantei Scleromitrion diffusum în tratamentul cancerului gastric

Un articol publicat la data de 30 octombrie 2025 în revista Oncology Advances analizează în detaliu compușii bioactivi ai plantei Scleromitrion diffusum (Willd.) și mecanismele moleculare prin care aceasta poate exercita efecte antitumorale în cancerul gastric. Studiul integrează date din medicina tradițională chineză cu dovezi farmacologice moderne, oferind o bază științifică solidă pentru explorarea acestei plante ca terapie complementară sau alternativă în oncologie.

Context

Cancerul gastric reprezintă una dintre cele mai frecvente și letale forme de cancer la nivel mondial. În stadiile avansate, opțiunile terapeutice – chirurgia, chimioterapia și imunoterapia – oferă adesea rezultate limitate, fiind însoțite de toxicitate semnificativă. În acest context, fitoterapia derivată din medicina tradițională chineză a atras un interes crescând, în special pentru potențialul său de a acționa asupra mai multor căi moleculare simultan, reducând efectele secundare.

Scleromitrion diffusum, cunoscută anterior sub denumirea de Hedyotis diffusa, este utilizată de secole în Asia pentru tratamentul diverselor afecțiuni inflamatorii și neoplazice. Studii recente au demonstrat că extractele sale exercită efecte antiproliferative, pro-apoptotice, antiangiogenice și imunomodulatoare asupra celulelor tumorale gastrice.

Despre studiul actual

Autorii articolului au realizat o analiză sistematică a literaturii disponibile privind Scleromitrion diffusum și au sintetizat dovezile experimentale care susțin rolul său antineoplazic. În centrul atenției se află constituenții bioactivi majori:

• Flavonoizii (quercetină, kaempferol și derivați glicozidici), recunoscuți pentru capacitatea lor de a inhiba proliferarea și metastazarea celulelor tumorale.

• Antrachinonele, precum 2-hidroxi-3-metilantrachinona, care induc apoptoza mitocondrială.

• Triterpenoizii (acid oleanolic și acid ursolic), care modulează căi oncogenice cheie, cum ar fi PI3K/AKT și mTOR.

• Sterolii și polizaharidele, ce contribuie la stimularea sistemului imunitar prin activarea limfocitelor și macrofagelor.

Prin aceste acțiuni, planta exercită un efect dublu: inhibarea directă a creșterii tumorale și potențarea răspunsului imun antitumoral.

Rezultate

1. Inducerea apoptozei

Flavonoizii și antrachinonele stimulează atât calea intrinsecă, cât și cea extrinsecă a apoptozei.

• Quercetina activează caspazele-3 și -9, inhibă PI3K/AKT și mTOR, favorizând moartea programată a celulelor canceroase.

• Kaempferolul reduce expresia hTERT și activitatea telomerazei, blocând replicarea celulară necontrolată.

2. Inducerea ferroptozei

Un mecanism recent identificat constă în inducerea ferroptozei, o formă de moarte celulară dependentă de peroxidarea lipidică.

• Quercetina inhibă axa NRF2/XCT, crescând susceptibilitatea celulelor gastrice la stres oxidativ și la distrugerea membranelor lipidice.

3. Inhibarea proliferării celulare

Compuși precum quercetina și acidul oleanolic blochează ciclul celular în fazele G0/G1 sau G2/M prin:

• scăderea expresiei ciclinei D1, CDK4 și MYC,

• suprimarea diviziunii celulare necontrolate.

4. Reducerea invaziei și metastazelor

Scleromitrion diffusum inhibă tranziția epitelio-mezenchimală (EMT) – proces critic pentru metastazare – prin:

• creșterea expresiei E-caderinei,

• reducerea vimentinei și N-caderinei,

• blocarea căilor NF-κB și uPA/uPAR, asociate invazivității tumorale.

5. Inhibarea angiogenezei

Flavonoizii quercetină și kaempferol reduc expresia VEGF (factorul de creștere endotelial vascular) și semnalizarea aferentă, împiedicând formarea vaselor noi necesare nutriției tumorii.

6. Stimularea imunității antitumorale

• Polizaharidele stimulează activarea celulelor dendritice și celulelor natural killer, crescând secreția de citokine proinflamatorii (interleukine și interferon-γ).

• Triterpenoizii modulează microambientul tumoral, favorizând o răspuns imun coordonat împotriva celulelor maligne.

Direcții viitoare de cercetare

Deși rezultatele sunt promițătoare, autorii subliniază că aplicarea clinică este limitată de solubilitatea scăzută și biodisponibilitatea redusă a compușilor activi, precum quercetina și acidul ursolic.

Recomandările pentru cercetări viitoare includ:

• modificarea structurală a compușilor pentru a crește stabilitatea și potența farmacologică;

• dezvoltarea de nanoformulări și sisteme de livrare liposomale pentru îmbunătățirea absorbției;

• evaluarea sinergiei dintre Scleromitrion diffusum și terapiile moderne, inclusiv imunoterapia și inhibitorii țintiți.

Concluzii

• Scleromitrion diffusum* reprezintă o candidat promițător pentru dezvoltarea unor terapii anticancer eficiente și mai puțin toxice.

• Datorită abordării multi-compus și multi-țintă, planta oferă un model terapeutic integrativ, compatibil atât cu principiile medicinei tradiționale chineze, cât și cu standardele oncologiei moderne.

• Prin inducerea apoptozei, ferroptozei, inhibarea angiogenezei și stimularea imunității, S. diffusum acționează asupra multiplelor mecanisme moleculare implicate în progresia cancerului gastric.

Autorii concluzionează că studiile translaționale și clinice sunt esențiale pentru a valorifica întregul potențial terapeutic al plantei, oferind o nouă direcție pentru oncologia de precizie bazată pe produse naturale.