Plasturii hormonali cu estradiol în cancerul de prostată: eficacitate similară și profil de siguranță diferit față de terapia injectabilă

Un studiu realizat la University College London și publicat în The New England Journal of Medicine a evaluat eficacitatea plasturilor transdermici cu estradiol comparativ cu terapia standard injectabilă în cancerul de prostată local avansat. Cercetarea arată că această alternativă terapeutică oferă rezultate similare în controlul bolii, cu un profil diferit al reacțiilor adverse.

Idei principale

• Plasturii cu estradiol au demonstrat non-inferioritate față de agoniștii LHRH.
• Supraviețuirea fără metastaze la 3 ani: 87,1% vs. 85,9%.
• Incidența bufeurilor a fost semnificativ mai redusă cu plasturi (44% vs. 89%).
• Ginecomastia a fost mai frecventă în grupul tratat cu plasturi.

Context

Terapia de deprivare androgenică reprezintă standardul de tratament pentru cancerul de prostată local avansat, având ca scop reducerea nivelului de testosteron, hormon esențial pentru creșterea tumorală.

În mod obișnuit, aceasta se realizează prin administrarea de agoniști ai hormonului de eliberare a gonadotropinei (LHRH), care scad atât testosteronul, cât și estrogenul, contribuind la apariția unor efecte adverse metabolice și cardiovasculare.

Utilizarea estradiolului transdermic oferă o abordare diferită, menținând niveluri de estrogen și reducând astfel unele dintre efectele adverse asociate terapiei convenționale.

Despre studiu

Studiul a fost un trial randomizat de fază 3, de tip non-inferioritate, desfășurat între 2007 și 2022 în 75 de centre din Regatul Unit.

Au fost incluși 1.360 de pacienți cu cancer de prostată local avansat, fără metastaze (M0), cu vârsta mediană de 72 de ani. Majoritatea pacienților aveau stadiul tumoral T3 (85%), iar 65% nu prezentau afectare ganglionară (N0).

Participanții au fost randomizați pentru a primi:

• Plasturi transdermici cu estradiol (100 μg/24h)
• Agoniști LHRH (tratament standard injectabil)

Obiectivul principal a fost supraviețuirea fără metastaze la 3 ani. Obiectivele secundare au inclus nivelurile de testosteron, supraviețuirea globală și profilul de siguranță.

 

Rezultate

După o perioadă de urmărire de cel puțin 3 ani, rezultatele au arătat:

• Supraviețuire fără metastaze la 3 ani: 87,1% în grupul estradiol vs. 85,9% în grupul LHRH (raport de risc = 0,96)
• Supraviețuire globală la 5 ani: 81,1% vs. 79,2% (raport de risc = 0,90)
• Menținerea nivelurilor castrate de testosteron în 85% dintre pacienți în ambele grupuri

În ceea ce privește reacțiile adverse:

• Bufeuri: 44% în grupul estradiol vs. 89% în grupul LHRH
• Bufeuri moderate-severe: 8% vs. 37%
• Ginecomastie: 85% vs. 42%
• Fracturi osoase la 5 ani: 2,8% vs. 5,8%

De asemenea, plasturii au fost asociați cu un profil metabolic mai favorabil, cu impact redus asupra colesterolului, glicemiei și tensiunii arteriale.

 

Discuții și implicații

Rezultatele demonstrează că plasturii cu estradiol reprezintă o alternativă viabilă la terapia standard, oferind eficacitate similară în controlul bolii.

Un avantaj major este reducerea efectelor adverse asociate deficitului de estrogen, în special bufeurile și riscurile metabolice, ceea ce poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților.

Administrarea transdermică permite utilizarea la domiciliu, reducând necesitatea vizitelor medicale repetate și crescând confortul pacientului.

Totuși, creșterea incidenței ginecomastiei evidențiază necesitatea unei discuții individualizate privind alegerea terapiei.

Limitări

Plasturii cu estradiol nu sunt în prezent autorizați pentru tratamentul cancerului de prostată, utilizarea fiind „off-label”. De asemenea, sunt necesare proceduri de reglementare suplimentare pentru aprobarea acestora în această indicație.

Rezultatele trebuie confirmate și integrate în ghidurile clinice înainte de implementarea largă.

Concluzii

Plasturii transdermici cu estradiol oferă o alternativă eficientă și mai bine tolerată la terapia hormonală injectabilă în cancerul de prostată local avansat. Această abordare poate extinde opțiunile terapeutice și permite o individualizare mai bună a tratamentului.