Pacienții cu cancer de prostată pot beneficia de pe urma terapiei hormonale, urmată simultan cu radioterapia
Adăugarea terapiei hormonale la tratamentele de radioterapie îmbunătățește supraviețuirea la pacienții cu cancer de prostată, constată o metanaliză publicată în jurnalul The Lancet Oncology. Scopul studiului este acela de a personaliza mai bine terapia pentru pacienții cu cancer de prostată, oferind cele mai precise estimări ale beneficiului terapiei hormonale.
De-a lungul ultimilor 40 de ani, au fost efectuate studii randomizate privind impactul adăugării terapiei hormonale la tratamentele pentru cancerul de prostată. În timp ce majoritatea studiilor au arătat în mod individual beneficiile terapiei hormonale, există inconsecvențe în momentul și durata recomandărilor de tratament.
Analiza actuală arată faptul că tratarea bărbaților cu cancer de prostată cu terapie hormonală sau terapie hormonală adjuvantă prelungită, timp de cel puțin 18 luni, a prevenit un bărbat să dezvolte o boală metastatică la zece ani după tratament. Rezultatele persoanelor incluse în studiu au depins de anumiți factori specifici, însă oferă o estimare mai precisă pe care cercetătorii o pot utiliza atunci când vine vorba de a recomanda opțiuni de tratament.
În urma analizei, echipa de cercetători a făcut trei descoperiri cheie:
- bărbații cu cancer de prostată cu risc mediu și ridicat au o rată de supraviețuire crescută de la adăugarea terapiei hormonale la radioterapie (lucru observat atât la bărbații mai tineri, cât și la bărbați mai în vârstă, precum și la bărbații tratați cu doze mai mici și mai mari de radioterapie);
- rata de supraviețuire la bărbații cu cancer de prostată se îmbunătățește odată cu prelungirea terapiei hormonale adjuvante la radioterapie (efectele benefice au fost observate atât la bărbații mai tineri, cât și la bărbați mai în vârstă, la bărbații tratați cu doze mai mici și mai mari de radioterapie și la bărbații cu cancer de prostată cu risc mediu și înalt);
- prelungirea terapiei hormonale neoadjuvante înainte de radioterapie nu a oferit niciun beneficiu.
În studii ulterioare, va fi necesară investigarea unor întrebări suplimentare relevante din punct de vedere clinic cu privire la dozarea optimă a radioterapiei, fracționarea și utilizarea radioterapiei nodale pelvine.
sursa: News Medical
Actualizat la 21-01-2022 | Vizite: 80 | bibliografie
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1