Obezitatea în adolescenţă asociată cu un risc mai mare de cancer colorectal
Autor: Stanca Alina Elena | actualizat la 28-09-2025
Conform unui nou studiu publicat în revista Gut, în mai 2015, bărbaţii care sunt supraponderali sau obezi în ultima parte a adolescenţei au un risc de două ori mai mare de a suferi de cancer colorectal la vârsta de mijloc. Un factor de risc adiţional pentru apariţia acestui tip de cancer este reprezentat de un status sistemic inflamator în ultima parte a adolescenţei.
Cancerul colorectal reprezintă al treilea tip de cancer ca frecvenţă în rândul femeilor şi bărbaţilor în SUA. Studiile anterioare au arătat că obezitatea şi inflamaţia sistemică la adulţi sunt asociate cu un risc mai mare de cancer colorectal. Cu toate acestea, foarte puţine date sunt disponibile până în prezent cu privire la impactul pe care prezenţa acestor condiţii în adolescenţă îl are asupra riscului de apariţie ulterioară a acestui tip de cancer.
Drept urmare, echipa care a condus studiul a monitorizat starea de sănătate a 239. 658 de bărbaţi care au fost supuşi unui control medical în momentul înscrierii pentru serviciul militar în Suedia între anii 1969 şi 1976, când aceştia aveau vârste cuprinse între 16 şi 20 de ani. În cadrul controlului medical au fost obţinute date despre greutatea, înălţimea şi viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), un marker al inflamaţiei, cu calcularea ulterioară a indicelui de masă corporală (IMC). Utilizând datele Registrului Naţional de Cancer, cercetătorii au monitorizat incidenţa cancerului colorectal printre persoanele incluse în studiu până în anul 2010.
La momentul înscrierii pentru serviciul militar, aproape 12% din bărbaţi erau subponderali, 81% aveau greutate normală (IMC=18. 5-25 kg/m2), 5% erau moderat supraponderali (IMC=25-27, 5 kg/m2), 1,5% sever supraponderali (IMC=27. 5-30 kg/m2), iar 1% erau obezi (IMC peste 30 kg/m2).
Pe parcursul celor aproximativ 35 de ani de urmărire, 885 din bărbaţii monitorizaţi au fost diagnosticaţi cu cancer colorectal. Conform studiului, persoanele care erau sever supraponderale la momentul înscrierii au avut un risc de 2 ori mai mare de a suferi de cancer colorectal la vârsta de mijloc, comparativ cu persoanele cu o greutate normală la momentul înscrierii. În cazul bărbaţilor obezi, riscul de a suferi de aceeaşi afecţiune mai târziu în timpul vieţii este şi mai mare, ajungând până la 2,38, comparativ cu persoanele cu greutate normală.
De asemenea, o valoare ridicată a VSH-ului (peste 15 mm/h) în momentul înscrierii la bărbaţii care nu sufereau de boli inflamatorii intestinale s-a asociat cu un risc cu 63% mai mare de a fi diagnosticat cu cancer colorectal mai târziu în viaţă comparativ cu o valoare scăzută a VSH-ului (sub 10 mm/h).
Conform echipei care a condus studiul, efectele pe care par sa le exercite IMC şi inflamaţia din ultima parte a adolescenţei asupra riscului de cancer colorectal mai târziu în viaţă sunt independente unul de celălalt, contribuind la creşterea riscului prin mecanisme diferite. Informaţii mai exacte cu privire la aceste mecanisme rămân însă a fi obţinute prin studii viitoare.
Cercetătorii recunosc faptul că studiul are şi limitări, precum imposibilitatea determinării IMC-ului şi statusului inflamator mai târziu în viaţă. În absenţa acestor date, nu se poate şti cu siguranţă dacă riscul crescut de cancer colorectal la aceşti pacienţi nu este cauzat de o persistenţă a obezităţii sau inflamaţiei la vârsta de mijloc sau daca riscul s-a menţinut crescut în pofida unei scăderi în greutate de-a lungul anilor. În plus, rezultatele studiului nu pot fi generalizate la femei, mai ales în condiţiile în care studiile anterioare au sugerat o legătură mai slabă între indicele de masă corporală şi inflamaţia la adult şi riscul de cancer colorectal la această categorie a populaţiei.
Totuşi, este important de menţionat faptul că o comunicare a Cancer Research UK din luna martie a dezvăluit faptul că femeile obeze au o probabilitate cu 40% mai mare de a fi diagnosticate cu anumite forme de cancer de-a lungul vieţii comparativ cu cele cu greutate normală, fiind incluse aici cancerul de pancreas, cancerul colorectal, cel de rinichi, de sân şi cel esofagian.
Sursa: Medical News Today
Cancerul colorectal reprezintă al treilea tip de cancer ca frecvenţă în rândul femeilor şi bărbaţilor în SUA. Studiile anterioare au arătat că obezitatea şi inflamaţia sistemică la adulţi sunt asociate cu un risc mai mare de cancer colorectal. Cu toate acestea, foarte puţine date sunt disponibile până în prezent cu privire la impactul pe care prezenţa acestor condiţii în adolescenţă îl are asupra riscului de apariţie ulterioară a acestui tip de cancer.
Drept urmare, echipa care a condus studiul a monitorizat starea de sănătate a 239. 658 de bărbaţi care au fost supuşi unui control medical în momentul înscrierii pentru serviciul militar în Suedia între anii 1969 şi 1976, când aceştia aveau vârste cuprinse între 16 şi 20 de ani. În cadrul controlului medical au fost obţinute date despre greutatea, înălţimea şi viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), un marker al inflamaţiei, cu calcularea ulterioară a indicelui de masă corporală (IMC). Utilizând datele Registrului Naţional de Cancer, cercetătorii au monitorizat incidenţa cancerului colorectal printre persoanele incluse în studiu până în anul 2010.
La momentul înscrierii pentru serviciul militar, aproape 12% din bărbaţi erau subponderali, 81% aveau greutate normală (IMC=18. 5-25 kg/m2), 5% erau moderat supraponderali (IMC=25-27, 5 kg/m2), 1,5% sever supraponderali (IMC=27. 5-30 kg/m2), iar 1% erau obezi (IMC peste 30 kg/m2).
Pe parcursul celor aproximativ 35 de ani de urmărire, 885 din bărbaţii monitorizaţi au fost diagnosticaţi cu cancer colorectal. Conform studiului, persoanele care erau sever supraponderale la momentul înscrierii au avut un risc de 2 ori mai mare de a suferi de cancer colorectal la vârsta de mijloc, comparativ cu persoanele cu o greutate normală la momentul înscrierii. În cazul bărbaţilor obezi, riscul de a suferi de aceeaşi afecţiune mai târziu în timpul vieţii este şi mai mare, ajungând până la 2,38, comparativ cu persoanele cu greutate normală.
De asemenea, o valoare ridicată a VSH-ului (peste 15 mm/h) în momentul înscrierii la bărbaţii care nu sufereau de boli inflamatorii intestinale s-a asociat cu un risc cu 63% mai mare de a fi diagnosticat cu cancer colorectal mai târziu în viaţă comparativ cu o valoare scăzută a VSH-ului (sub 10 mm/h).
Conform echipei care a condus studiul, efectele pe care par sa le exercite IMC şi inflamaţia din ultima parte a adolescenţei asupra riscului de cancer colorectal mai târziu în viaţă sunt independente unul de celălalt, contribuind la creşterea riscului prin mecanisme diferite. Informaţii mai exacte cu privire la aceste mecanisme rămân însă a fi obţinute prin studii viitoare.
Cercetătorii recunosc faptul că studiul are şi limitări, precum imposibilitatea determinării IMC-ului şi statusului inflamator mai târziu în viaţă. În absenţa acestor date, nu se poate şti cu siguranţă dacă riscul crescut de cancer colorectal la aceşti pacienţi nu este cauzat de o persistenţă a obezităţii sau inflamaţiei la vârsta de mijloc sau daca riscul s-a menţinut crescut în pofida unei scăderi în greutate de-a lungul anilor. În plus, rezultatele studiului nu pot fi generalizate la femei, mai ales în condiţiile în care studiile anterioare au sugerat o legătură mai slabă între indicele de masă corporală şi inflamaţia la adult şi riscul de cancer colorectal la această categorie a populaţiei.
Totuşi, este important de menţionat faptul că o comunicare a Cancer Research UK din luna martie a dezvăluit faptul că femeile obeze au o probabilitate cu 40% mai mare de a fi diagnosticate cu anumite forme de cancer de-a lungul vieţii comparativ cu cele cu greutate normală, fiind incluse aici cancerul de pancreas, cancerul colorectal, cel de rinichi, de sân şi cel esofagian.
Sursa: Medical News Today
Actualizat la 28-09-2025 | Vizite: 1020 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1
- Riscul psihosocial la copiii cu cancer: 16% dintre pacienți prezintă risc ridicat, cu impact major asupra structurii familiale
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology