O nouă descoperire pentru tratamentul cancerului de sân
Cercetătorii de la University of Adelaide au oferit noi dovezi asupra efectelor benefice pe care tratamentul cu hormoni androgeni le are în lupta împotriva cancerului de sân. Studiul, publicat în jurnalul Nature Medicine, reprezintă o descoperire foarte utilă mai ales pentru femeile diagnosticate cu metastaze pozitive pentru receptori estrogenici.
Lucrarea a fost realizată în colaborare cu Garvan Institute of Medical Research și și-a propus să analizeze efectul hormonilor androgeni asupra formațiunilor tumorale pozitive pentru receptori hormonali estrogenici. Androgenii, deși cunoscuți drept hormoni masculini, se găsesc într-o proporție mai mică și la femei. În cadrul dezvoltării normale a glandei mamare, estrogenii stimulează creșterea în perioada copilăriei, în timp ce androgenii o inhibă în perioada adultă, rezultând un echilibru fiziologic. O activitate anormală a hormonilor estrogenici este răspunzătoare în majoritatea cazurilor de apariția cancerului mamar, însă, până acum, nu s-a știut exact ce rol au hormonii androgeni în acest proces.
Androgenii erau în trecut utilizați pentru tratamentul cancerului de sân, însă fără a fi cunoscute date despre prezența sau absența receptorilor hormonali în țesutul tumoral, aspect ce influențează foarte mult eficacitatea tratamentului. Din cauza acestei neînțelegeri, androgenii au fost folosiți fără regularitate în patologia tumorală mamară, prezentând reacții adverse. Deși, în prezent, terapia endocrină este standardul pentru tratamentul cancerului mamar pozitiv pentru receptori estrogenici, rezistența dobândită în timp împotriva acestui tratament determină deseori decesul pacientei. De aceea, Wayne Tilley, director în cadrul Dame Roma Mitchell Cancer Research Laboratories, a afirmat că este o nevoie urgentă de strategii alternative pentru patologia mamară, motiv pentru care interesul pentru terapia cu androgeni a crescut.
Utilizând linii celulare derivate din modele umane, echipa de cercetători de la University of Adelaide și Garvan Institute au demonstrat cum activarea receptorilor androgenici prin administrare de androgeni a potențat activitatea anti-tumorală în toate tumorile pozitive pentru receptori estrogenici, chiar și în cazul celor care deveniseră rezistente la terapie. Prin comparație, terapia cu inhibitori de receptori androgenici nu a avut niciun efect. În plus, terapiile apărute recent cu activatori de receptori androgenici nu prezintă reacțiile adverse ale androgenilor naturali și pot chiar să ofere beneficii femeilor, susținând sănătatea oaselor, a mușchilor și chiar a psihicului.
Elgene Lim, oncolog și director în cadrul Connie Johnson Breast Cancer Research Lab, afirmă: „Rezultatele acestui studiu ar trebui să clarifice confuzia legată de rolul androgenilor în cancerul mamar. Având în vedere eficacitatea tratamentului din laborator, sperăm să dezvoltăm o terapie hormonală nouă, mult mai bună decât cea existentă.”
Chloe Marshall, în vârstă de 33 de ani, are cancer mamar recurent în timp ce este însărcinată a doua oară. Afirmă că terapia hormonală a avut efecte adverse grave asupra ei și că are nevoie urgentă de opțiuni mai bune pentru a evita recurențe viitoare. „Consider că acest studiu va ajuta multe persoane care se află în aceeași situație ca mine să găsească speranța că există viață după un diagnostic de cancer.”
sursa: Science Daily
Lucrarea a fost realizată în colaborare cu Garvan Institute of Medical Research și și-a propus să analizeze efectul hormonilor androgeni asupra formațiunilor tumorale pozitive pentru receptori hormonali estrogenici. Androgenii, deși cunoscuți drept hormoni masculini, se găsesc într-o proporție mai mică și la femei. În cadrul dezvoltării normale a glandei mamare, estrogenii stimulează creșterea în perioada copilăriei, în timp ce androgenii o inhibă în perioada adultă, rezultând un echilibru fiziologic. O activitate anormală a hormonilor estrogenici este răspunzătoare în majoritatea cazurilor de apariția cancerului mamar, însă, până acum, nu s-a știut exact ce rol au hormonii androgeni în acest proces.
Androgenii erau în trecut utilizați pentru tratamentul cancerului de sân, însă fără a fi cunoscute date despre prezența sau absența receptorilor hormonali în țesutul tumoral, aspect ce influențează foarte mult eficacitatea tratamentului. Din cauza acestei neînțelegeri, androgenii au fost folosiți fără regularitate în patologia tumorală mamară, prezentând reacții adverse. Deși, în prezent, terapia endocrină este standardul pentru tratamentul cancerului mamar pozitiv pentru receptori estrogenici, rezistența dobândită în timp împotriva acestui tratament determină deseori decesul pacientei. De aceea, Wayne Tilley, director în cadrul Dame Roma Mitchell Cancer Research Laboratories, a afirmat că este o nevoie urgentă de strategii alternative pentru patologia mamară, motiv pentru care interesul pentru terapia cu androgeni a crescut.
Utilizând linii celulare derivate din modele umane, echipa de cercetători de la University of Adelaide și Garvan Institute au demonstrat cum activarea receptorilor androgenici prin administrare de androgeni a potențat activitatea anti-tumorală în toate tumorile pozitive pentru receptori estrogenici, chiar și în cazul celor care deveniseră rezistente la terapie. Prin comparație, terapia cu inhibitori de receptori androgenici nu a avut niciun efect. În plus, terapiile apărute recent cu activatori de receptori androgenici nu prezintă reacțiile adverse ale androgenilor naturali și pot chiar să ofere beneficii femeilor, susținând sănătatea oaselor, a mușchilor și chiar a psihicului.
Elgene Lim, oncolog și director în cadrul Connie Johnson Breast Cancer Research Lab, afirmă: „Rezultatele acestui studiu ar trebui să clarifice confuzia legată de rolul androgenilor în cancerul mamar. Având în vedere eficacitatea tratamentului din laborator, sperăm să dezvoltăm o terapie hormonală nouă, mult mai bună decât cea existentă.”
Chloe Marshall, în vârstă de 33 de ani, are cancer mamar recurent în timp ce este însărcinată a doua oară. Afirmă că terapia hormonală a avut efecte adverse grave asupra ei și că are nevoie urgentă de opțiuni mai bune pentru a evita recurențe viitoare. „Consider că acest studiu va ajuta multe persoane care se află în aceeași situație ca mine să găsească speranța că există viață după un diagnostic de cancer.”
sursa: Science Daily
Actualizat la 22-01-2021 | Vizite: 82 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1