O cale de autodistrugere, un întrerupător pentru cancer

După 8 ani de studii, echipa de la universitatea Northwestern a descoperit un mecanism de autodistrugere viabil indiferent de tipul de cancer.
Au fost create molecule mici de ARN (microARN) care interferă cu funcția genelor implicate în proliferarea și creșterea celulelor maligne, fără a afecta celulele normale. S-a identificat o secvență de 6 nucleotide necesară pentru sinteza microARN-ului, care declanșează o cascadă de evenimente (DISE- Death By Induced Survival gene Elimination) ce induce eliminarea genelor vitale, astfel rezultând moartea celulelor neoplazice.

S-au examinat secvențe de nucleotide de la molecule de ARN necodant (informația sa nu duce la sinteză de proteine), ARN ce inhibă în mod selectiv expresia genică, fiind izolate secvențe implicate în declanșarea cascadei care duce la distrugerea celulelor tumorale. Aceste secvențe sunt localizate la unul din capetele lanțurilor de ARN supresoare tumorale.

La nivelul genomului, aceste 6 nucleotide se găsesc și în secvențe care codifică proteine, stând la baza unui proces de apoptoză indusă (de sinucidere) a celulelor maligne, această măsură de protecție fiind activă în toate celulele corpului.

Lanțul de ARN ce codifică proteina CD95L poate fi fragmentat la nivel celular în multiple molecule de microARN. Aproximativ 3% din ARN-urile codante ale genomului uman posedă această secvență de 6 nucleotide, prin urmare pot genera microARN, inducând DISE.

Spre deosebire de terapia genică țintită (care are scopul de a inactiva o singură genă) utilizată în cancerele agresive-pancreatice, pulmonare, cerebrale sau ovariene, calea DISE distruge celulele maligne simultan, neputându-se dezvolta rezistență la DISE.

Studiul de la Northwestern a folosit nanoparticule pentru transportul microARN-ului la nivelul celulelor umane de cancer ovarian implantate la șoareci. Rezultatul a constat în reducerea semnificativă a creșterii tumorale, fără efecte adverse.

Se urmărește producerea de microARN artificial care să fie mai eficient în distrugerea celulelor neoplazice decât echivalentul său natural.

Sursa: IFLScience