Nivelul anormal de insulină, factor de risc pentru cancerul mamar
După instalarea menopauzei, nivelul crescut de insulină reprezintă un factor important de risc pentru dezvoltarea cancerului mamar. Dacă până acum se considera că obezitatea ar favoriza în cea mai mare măsură apariția tumorilor maligne la sân, un studiu științific recent propune o nouă teorie.
Potrivit echipei de cercetare a Institutului Imperial Londonez de Sănătate Publică, dereglările metabolice sunt, de fapt, responsabile de îmbolnăvirea țesutului mamar în cazul femeilor aflate la menopauză, nu greutatea corporală excesivă în sine.
Specialiștii care au studiat această problemă au plecat de la premisa că nu toate pacientele care suferă de obezitate prezintă valori anormale ale insuline, așa cum nici forma fizică bună nu poate garanta un nivel normal al acestui hormon.
Pentru a corela rolul insulinei de riscul dezvoltării cancerului mamar, cercetătorii au analizat evoluția a 3.300 de femei nediabetice pentru o perioadă de opt ani. Dintre acestea, s-a constatat că 497 au fost diagnosticate, în intervalul temporal stabilit, cu tumori maligne ale sânului.
Analizând greutatea corporală și dereglările metabolice ale pacientelor, cercetătorii au descoperit că femeile cu o formă fizică normală, dar cu probleme de eliberare a insulinei, prezentau același nivel de risc în a dezvolta cancerul mamar precum cele obeze, cu aceeași afecțiune endocrină.
Indiferent de numărul de kilograme pe care îl au, femeile care prezintă valori crescute ale insulinei sunt de două ori mai predispuse să formeze tumori maligne ale sânului la menopauză, față de cele cu un metabolism sănătos. De asemenea, pacientele obeze care manifestă rezistență la insulină prezintă un risc cu 83% mai mare de a dezvolta cancerul mamar, în raport cu cele care nu prezintă acest sindrom.
Concluziile prezentului studiu pot fi consultate integral în revista Cancer Research.
Sursa: Cancer Research
Potrivit echipei de cercetare a Institutului Imperial Londonez de Sănătate Publică, dereglările metabolice sunt, de fapt, responsabile de îmbolnăvirea țesutului mamar în cazul femeilor aflate la menopauză, nu greutatea corporală excesivă în sine.
Specialiștii care au studiat această problemă au plecat de la premisa că nu toate pacientele care suferă de obezitate prezintă valori anormale ale insuline, așa cum nici forma fizică bună nu poate garanta un nivel normal al acestui hormon.
Pentru a corela rolul insulinei de riscul dezvoltării cancerului mamar, cercetătorii au analizat evoluția a 3.300 de femei nediabetice pentru o perioadă de opt ani. Dintre acestea, s-a constatat că 497 au fost diagnosticate, în intervalul temporal stabilit, cu tumori maligne ale sânului.
Analizând greutatea corporală și dereglările metabolice ale pacientelor, cercetătorii au descoperit că femeile cu o formă fizică normală, dar cu probleme de eliberare a insulinei, prezentau același nivel de risc în a dezvolta cancerul mamar precum cele obeze, cu aceeași afecțiune endocrină.
Indiferent de numărul de kilograme pe care îl au, femeile care prezintă valori crescute ale insulinei sunt de două ori mai predispuse să formeze tumori maligne ale sânului la menopauză, față de cele cu un metabolism sănătos. De asemenea, pacientele obeze care manifestă rezistență la insulină prezintă un risc cu 83% mai mare de a dezvolta cancerul mamar, în raport cu cele care nu prezintă acest sindrom.
Concluziile prezentului studiu pot fi consultate integral în revista Cancer Research.
Sursa: Cancer Research
Actualizat la 20-01-2025 | Vizite: 910 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1