Medicamentele comune pentru cancerul de prostată pot fi mai puțin sigure decât se credea anterior
Un studiu realizat de către Universitatea din Michigan a descoperit faptul că pacienții care își administrează medicamente orale pentru tratamentul cancerului de prostată avansat, în combinație cu terapia hormonală, pot prezenta un risc cardiovascular grav și probleme metabolice, comparativ cu pacienții ce primesc doar terapie hormonală.
Printre cele mai cunoscute medicamente pentru tratamentul prostatei se numără abirateron și enzalutamida.
Persoane ce suferă de diabet zaharat, hipertensiune arterială sau alte afecțiuni cardiovasculare, în tratament cu abirateron, au avut un risc de 1,77 ori mai mare de a fi internați sau de a ajunge la urgențe, din cauza acestor boli asociate. Pacienții în tratament cu enzalutamidă au avut un risc de 1,22 ori mai mare.
În urma studiului s-a observat faptul că, spre deosebire de pacienții care nu au primit abirateronă, cei ce și-au admistrat abirateronă, au fost la un risc mai mare de a necesita o vizită în ambulatoriu, din cauza bolilor asociate de bază. Acest lucru nu s-a observat și în cazul bărbațiilor tratați cu enzalutamidă.
Abirateronul și enzalutamida s-au dovedit a fi relativ sigure în studiile clinice realizate până în momentul de față. Îngrijorarea a pornit de la faptul că populația de pacienți din studiu, a fost diferită față de cea din mediul real.
Pacienții participanți la studiu au fost pacienți atent selecționați, fără multe patologii asociate, tocmai pentru a se putea observa efectul medicamentului asupra cancerului de prostată. Însă acest lucru nu reflectă populația de pacienți în practica de zi cu zi.
S-a dorit mult studierea efectelor adverse în mediul real, tocmai pentru a putea înțelege mai bine riscurile acestor tratamente pentru cancer și felul cum influențează calitatea vieții.
Indicațiile pentru aceste două medicamente, abirateron și enzalutamidă, vor continua să se extindă în urma efectuării de studii clinice. Astfel, un număr tot mai mare de bărbați vor primi aceste terapii pentru perioade mai lungi de timp.
Cercetătorii acestui studiu doresc să sporească atenția și asupra bolilor asociate, precum diabetul, deoarece toate cumulate, pot influența evoluția unui pacient. Astfel, fiecare boală în parte trebuie tratată corespunzător pentru a avea parte de un rezultat bun.
sursa: Science Daily
Printre cele mai cunoscute medicamente pentru tratamentul prostatei se numără abirateron și enzalutamida.
Persoane ce suferă de diabet zaharat, hipertensiune arterială sau alte afecțiuni cardiovasculare, în tratament cu abirateron, au avut un risc de 1,77 ori mai mare de a fi internați sau de a ajunge la urgențe, din cauza acestor boli asociate. Pacienții în tratament cu enzalutamidă au avut un risc de 1,22 ori mai mare.
În urma studiului s-a observat faptul că, spre deosebire de pacienții care nu au primit abirateronă, cei ce și-au admistrat abirateronă, au fost la un risc mai mare de a necesita o vizită în ambulatoriu, din cauza bolilor asociate de bază. Acest lucru nu s-a observat și în cazul bărbațiilor tratați cu enzalutamidă.
Abirateronul și enzalutamida s-au dovedit a fi relativ sigure în studiile clinice realizate până în momentul de față. Îngrijorarea a pornit de la faptul că populația de pacienți din studiu, a fost diferită față de cea din mediul real.
Pacienții participanți la studiu au fost pacienți atent selecționați, fără multe patologii asociate, tocmai pentru a se putea observa efectul medicamentului asupra cancerului de prostată. Însă acest lucru nu reflectă populația de pacienți în practica de zi cu zi.
S-a dorit mult studierea efectelor adverse în mediul real, tocmai pentru a putea înțelege mai bine riscurile acestor tratamente pentru cancer și felul cum influențează calitatea vieții.
Indicațiile pentru aceste două medicamente, abirateron și enzalutamidă, vor continua să se extindă în urma efectuării de studii clinice. Astfel, un număr tot mai mare de bărbați vor primi aceste terapii pentru perioade mai lungi de timp.
Cercetătorii acestui studiu doresc să sporească atenția și asupra bolilor asociate, precum diabetul, deoarece toate cumulate, pot influența evoluția unui pacient. Astfel, fiecare boală în parte trebuie tratată corespunzător pentru a avea parte de un rezultat bun.
sursa: Science Daily
Actualizat la 30-05-2022 | Vizite: 79 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1