Grăsimea intraabdominală și speranța de viață la femeile cu cancer renal

Potrivit unui studiu recent publicat în jurnalul Radiology, grăsimea intraabdominală a fost asociată cu o reducere substanțială a șanselor de supraviețuire la femeile cu cancer renal.

Studiul s-a desfășurat în cadrul Washington University School of Medicine și a ajuns la concluzia că jumătate dintre pacientele cu cancer renal care prezentau valori crescute ale adipozității intraabdominale la momentul diagnosticului au decedat în decursul primilor 3 1/2 ani de la diagnostic.

În schimb s-a observat că jumătate dintre femeile cu cancer renal, dar depozite grăsime viscerală relativ reduse au supraviețuit chiar și 12 ani după diagnostic. 

Femeile înregistrează o creștere a compartimentului adipos visceral după instalarea menopauzei, însă asocierea a fost adevărată și după ajustarea rezultatelor în funcție de vârstă.

În cazul bărbaților, nu au fost observate diferențe în ceea ce privește asocierea dintre supraviețuirea în cancerul renal și adipozitatea viscerală. Acest lucru nu înseamnă că excesul de țesut adipos intraabdominal este mai inofensiv la bărbați.

Rezultatele studiului sugerează existența unor particularități între bărbați și femei în ceea ce privește apariția și progresia cancerului renal.

Greutatea/țesutul adipos în exces este un factor de risc major pentru apariția cancerului renal, însă nu influențează nefavorabil prognosticul bolii în mod necesar. Acest nou studiu sugerează că șansele de supraviețuire după diagnostic nu sunt „dictate” de grăsimea corporală totală, ci de distribuția țesutului adipos, cel puțin în cazul femeilor.

Majoritatea metodelor prin care se estimează excesul de grăsime corporală iau în considerare raportul dintre greutate și înălțime [indicele de masă corporală], însă nu diferențiază și tipurile de țesut adipos – subcutanat sau intraabdominal/visceral. Țesutul dispus în jurul organelor abdominale a fost asociat cu diferite disfuncții metabolice care cresc riscul de diabet, afecțiuni cardiovasculare și pentru unele tipuri de cancer, inclusiv cel renal. Grăsimea viscerală este însă situată mult prea „profund” pentru a fi apreciată cu acuratețe cu ajutorul unui metru.

Indicele de masă corporală nu reprezintă un indicator precis pentru stare de sănătate 

Pentru o mai mare precizie studiul a utilizat scanările abdominale realizate cu ajutorul unui computer tomograf care apreciază fidel compoziția corporală și mai ales, diferențiază țesutul adipos subcutanat de cel intraabdominal. Cercetătorii au analizat sute de astfel de scanăti provenind de la 145 de bărbați și 77 de femei cu cancer renal.

Datele obținute sugerează un posibil efect sinergic între adipozitatea viscerală și metabolismul tumoral la pacientele cu cancer renal.

De asemenea, studiul generează o ipoteză de actualitate în domeniul cercetării și anume sexul văzut ca o variabilă importantă în etiopatogenia și evoluția cancerelor.

Sursa: EurekAlert!