Există o legatură între lungimea telomerilor și cancer?
Autor: Rusu Andreea | actualizat la 27-03-2025
O echipă de cercetători de la Universitatea din Bristol sugerează că telomerii lungi cresc riscul de dezvoltare al cancerului (gliom, cancer ovarian seros cu potențial malign scăzut, adenocarcinom pulmonar, neuroblastom, cancer de vezică urinară, melanom, cancer testicular, cancer renal, cancer endometrial), dar scad riscul de boală coronariană, anevrism aortic abdominal, boală celiacă și boală pulmonară interstițială.
Cu ajutorul unei metode denumită „randomizare mendeliană’’, cercetătorii au investigat efectele lungimii telomerilor pentru 83 de boli, printre care cancer, boală cardiovasculară, diabet, boli psihiatrice și boli autoimune.
Telomerii sunt regiuni de ADN repetitiv la capătul cromozomilor umani, cu rol de protecție al acestora. Unele ipoteze susțin că telomerii scurți sunt markeri biologici ai vârstelor mai înaintate, fiind asociați cu multe boli, incluzând cancer și boli cardiovasculare.
Există chiar unele companii care oferă servicii de măsurare a lungimii telomerilor, sugerând că telomerii mai scurți sunt indicatori ai unui stări mai proaste de sănătate și ai unei vârste biologice mai înaintate, susținând că aceste informații pot fi utilizate pentru a încuraja un stil de viață mai sănătos. Totuși, faptul că lungimea crescută a telomerilor crește riscul de cancer dar scade riscul altor boli sugerează că acest gen de servicii oferite publicului larg pot fi premature.
Rezultatele studiului susțin că telomerii mai lungi pot crește riscul în cazul anumitor tipuri de cancer dar pot reduce riscul pentru câteva boli necanceroase, printre care și boala cardiovasculară.
În particular, telomerii predispuși genetic a fi mai lungi cresc semnificativ riscul de gliom, în comparație cu alte tipuri de cancer. Întrucât factorii de risc pentru dezvoltarea gliomului nu sunt foarte bine cunoscuți în prezent, rezultatele studiului aduc o noutate în acest tip de cancer. La momentul actual se consideră că factorii de risc sunt ședințele de radioterapie și sindroamele genetice rare precum sindromul Li-Fraumeni.
Studiul se poate dovedi util pentru studierea altor cauze ipotetice ale bolilor. Echipa de cercetători a creat o platformă gratuită pentru alți cercetători denumită MR-Base, care poate fi utilizată pentru susținerea studiilor asemănătoare în viitor.
Sursa: Medical Xpress
Cu ajutorul unei metode denumită „randomizare mendeliană’’, cercetătorii au investigat efectele lungimii telomerilor pentru 83 de boli, printre care cancer, boală cardiovasculară, diabet, boli psihiatrice și boli autoimune.
Telomerii sunt regiuni de ADN repetitiv la capătul cromozomilor umani, cu rol de protecție al acestora. Unele ipoteze susțin că telomerii scurți sunt markeri biologici ai vârstelor mai înaintate, fiind asociați cu multe boli, incluzând cancer și boli cardiovasculare.
Există chiar unele companii care oferă servicii de măsurare a lungimii telomerilor, sugerând că telomerii mai scurți sunt indicatori ai unui stări mai proaste de sănătate și ai unei vârste biologice mai înaintate, susținând că aceste informații pot fi utilizate pentru a încuraja un stil de viață mai sănătos. Totuși, faptul că lungimea crescută a telomerilor crește riscul de cancer dar scade riscul altor boli sugerează că acest gen de servicii oferite publicului larg pot fi premature.
Rezultatele studiului susțin că telomerii mai lungi pot crește riscul în cazul anumitor tipuri de cancer dar pot reduce riscul pentru câteva boli necanceroase, printre care și boala cardiovasculară.
În particular, telomerii predispuși genetic a fi mai lungi cresc semnificativ riscul de gliom, în comparație cu alte tipuri de cancer. Întrucât factorii de risc pentru dezvoltarea gliomului nu sunt foarte bine cunoscuți în prezent, rezultatele studiului aduc o noutate în acest tip de cancer. La momentul actual se consideră că factorii de risc sunt ședințele de radioterapie și sindroamele genetice rare precum sindromul Li-Fraumeni.
Studiul se poate dovedi util pentru studierea altor cauze ipotetice ale bolilor. Echipa de cercetători a creat o platformă gratuită pentru alți cercetători denumită MR-Base, care poate fi utilizată pentru susținerea studiilor asemănătoare în viitor.
Sursa: Medical Xpress
Actualizat la 27-03-2025 | Vizite: 903 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1