Exercițiul fizic structurat după chimioterapie crește semnificativ supraviețuirea la pacienții cu cancer de colon

Un studiu internațional publicat în New England Journal of Medicine arată că introducerea unui program de exerciții fizice structurate după chimioterapia adjuvantă poate crește semnificativ supraviețuirea fără boală la pacienții cu cancer de colon. Studiul de fază 3, denumit CHALLENGE (Colon Health and Lifelong Exercise Change), a fost derulat de Canadian Cancer Trials Group între 2009 și 2024, implicând 889 de pacienți din Canada și Australia.
Cancerul colorectal este al treilea cel mai frecvent tip de cancer la nivel mondial, cu o rată crescută de mortalitate, în special în stadiile avansate. Tratamentul standard implică rezecție chirurgicală urmată de chimioterapie adjuvantă, frecvent cu regimuri precum CAPOX sau FOLFOX. Deși acest protocol crește șansele de supraviețuire, riscul de recurență rămâne semnificativ, iar efectele adverse ale tratamentului pot afecta sever calitatea vieții.

Datele preclinice și observaționale au sugerat anterior un posibil efect protector al activității fizice după tratament, dar studiile nu au putut demonstra o relație cauzală fermă din cauza limitărilor metodologice.

Despre studiul CHALLENGE

Studiul CHALLENGE a urmărit compararea a două abordări la pacienți cu adenocarcinom colonic rezecat în stadiul III sau II cu risc crescut, care au finalizat chimioterapia adjuvantă și desfășurau mai puțin de 150 de minute de exercițiu fizic moderat-intens pe săptămână.

Participanții au fost repartizați aleatoriu în două grupuri:

• Grupul educațional – a primit doar materiale de educație pentru sănătate (nutriție și activitate fizică);
• Grupul de exercițiu fizic – a primit aceleași materiale, alături de un ghid personalizat de exerciții, susținut de un consultant certificat în activitate fizică, timp de trei ani.

Programul de suport a fost structurat în trei faze:

• Faza 1 (0–6 luni): 12 sesiuni obligatorii de suport comportamental (față în față), 12 sesiuni obligatorii de exerciții supravegheate și 12 sesiuni suplimentare opționale.
• Faza 2 (6–12 luni): 12 sesiuni obligatorii de suport comportamental (în persoană sau online), cu exerciții supravegheate doar dacă pacientul era prezent fizic.
• Faza 3 (ani 2–3): 24 de sesiuni lunare obligatorii de suport (online sau față în față), cu sesiuni de exerciții doar la întâlnirile fizice.

Obiectivul programului a fost creșterea activității aerobe recreaționale cu minimum 10 MET-oră/săptămână, cu menținerea sau îmbunătățirea acestei valori ulterior.

Rezultate

Au fost incluși 889 de pacienți (445 în grupul de exercițiu, 444 în grupul educațional), cu vârsta medie de 61 de ani și majoritar în stadiul III (90%). Aproximativ 61% primiseră regimul FOLFOX.

Aderența la program:

• Faza 1: 83% pentru suport comportamental, 79% pentru exerciții obligatorii, doar 20% pentru cele opționale.
• Faza 2: 68% aderență la suport comportamental, 54% la exerciții.
• Faza 3: 63% la suport, 44% la exerciții.

Impact asupra activității fizice și capacității funcționale:

• Activitatea fizică moderat-intensă a fost mai mare cu 5,2–7,4 MET-oră/săptămână în grupul de exercițiu.
• VO₂max a crescut cu 1,3–2,7 ml/kg/min față de grupul de control.
• Distanța parcursă în testul de 6 minute a fost mai mare cu 13–30 metri.
• Nu au existat diferențe relevante privind greutatea corporală sau circumferința taliei.

Supraviețuire fără boală și supraviețuire generală: La un follow-up median de 7,9 ani:

• Recurența bolii, cancer nou sau deces: 93 cazuri (grup exercițiu) vs. 131 (grup educațional).
• Hazard ratio pentru evenimente: 0,72 (interval de încredere 95%: 0,55–0,94; p = 0,02).
• Supraviețuire fără boală la 5 ani: 80,3% (exercițiu) vs. 73,9% (educație).
• Supraviețuire generală la 8 ani: 90,3% (exercițiu) vs. 83,2% (educație).
• Hazard ratio pentru mortalitate generală: 0,63 (CI 95%: 0,43–0,94).

Calitatea vieții: Scorul SF-36 pentru funcționare fizică:

• Creștere de 7,1 puncte la 6 luni în grupul de exercițiu vs. 1,3 puncte în grupul educațional.
• Îmbunătățirea s-a menținut pe durata celor trei ani.

Siguranță și evenimente adverse:

• Evenimente adverse de orice grad: 82% (exercițiu) vs. 76,4% (educație).
• Probleme musculo-scheletale: 18,5% (exercițiu) vs. 11,5% (educație); doar 10% au fost corelate cu intervenția de exercițiu.
• Evenimente adverse severe (grad ≥3): 15,4% (exercițiu) vs. 9,1% (educație).

Limitări ale studiului:

• Recrutare lentă și bias de selecție spre pacienți mai funcționali.
• Posibilă influență pozitivă a interacțiunilor sociale din grupul de exercițiu.
• Activitatea fizică auto-raportată este supusă erorilor de memorare.
• Nu a fost explorat impactul începerii exercițiului înainte sau în timpul chimioterapiei.

Concluzii

Studiul CHALLENGE oferă dovezi solide că un program structurat de exerciții fizice, început imediat după chimioterapia adjuvantă, îmbunătățește semnificativ supraviețuirea fără boală și supraviețuirea generală la pacienții cu cancer de colon. De asemenea, acesta contribuie la creșterea capacității funcționale, cu o creștere gestionabilă a evenimentelor musculo-scheletale.

Aceste rezultate justifică integrarea exercițiului fizic în protocoalele oncologice post-tratament, susținând dezvoltarea de programe personalizate de reabilitare oncologică. Intervenția oferă o strategie accesibilă, non-farmacologică și bazată pe dovezi pentru a îmbunătăți prognosticul pe termen lung al pacienților cu cancer colorectal.