Enzalutamida, un medicament utilizat în tratamentul cancerului de prostată, poate determina agravarea bolii

Inhibitorii receptorilor de androgeni, medicamente folosite în mod uzual pentru tratarea cancerului de prostată, pot remodela modul de funcționare al tumorilor de prostată și, în unele cazuri, le pot face mai agresive, potrivit concluziilor unei cercetări recent publicate. Biopsiile prelevate de la aceiași pacienți, înainte și după tratament, dezvăluie modul în care enzalutamida, unul dintre cele mai folosite medicamente antiandrogene, reprogramează tumorile de prostată.
Hormonii masculini, cu acțiune principală în dezvoltarea sistemului reproductiv masculin, au o acțiune negativă la pacienții cu cancer de prostată, favorizând proliferarea celulelor canceroase. În ultimii ani, principalul tratament al cancerului avansat de prostată s-a concentrat întocmai asupra hormonilor masculini, obiectivul fiind acela de inhibare a secreției lor. Pentru aceasta, în general se utilizează injecții sau medicamente hormonale, unul dintre cele mai utilizate astfel de medicamente fiind enzalutamida (Xtandi).

Deși eficiente inițial, medicamentele antiandrogene devin ineficiente pe termen lung, deoarece tumorile dezvoltă rezistență la tratament. În cele mai multe cazuri, însă, tumorile rămân dependente de hormonii masculini pentru a le stimula creșterea. Cu toate acestea, odată ce enzalutamida încetează să funcționeze, există opțiuni limitate. Înțelegerea motivelor pentru care tumorile devin rezistente la medicamentele care vizează receptorii de androgeni constituie una dintre problemele care, odată rezolvate, va determină reducerea semnificativă a mortalității cancerului de prostată.

Pentru a înțelege mecanismul care determină rezistența la medicamente, cercetătorii au efectuat un studiu longitudinal în care au inclus 21 de pacienți cu cancer de prostată care urmau să fie supuși unui tratament cu enzalutamidă. Cercetătorii au prelevat biopsii metastatic de la pacienți înainte de tratament și ulterior la momentul în care a apărut rezistența la tratament.

Comparațiile efectuate între biopsiile colectate inițial și cele colectate după apariția rezistenței la tratament nu au evidențiat modificări semnificative ale expresiei genelor. Faptul că expresia genică a unei tumori înainte de tratament arăta foarte asemănător la progresie în timpul tratamentului cu enzalutamidă este „destul de remarcabil”, potrivit autorilor.

O altă descoperire surprinzătoare este că tumorile, odată devenite independente, pot activa un program de exprimare a genelor întâlnit în general la celulele nervoase, care determină apariția unei forme agresive a bolii, numită cancer de prostată neuroendocrin.

sursa: Science Daily
foto: Joshi Alumkal