Distribuția adipozității pare să influențeze riscul de cancer

Creșterea globală a obezității impune o reevaluare a impactului său asupra sănătății. Deși legătura dintre obezitate și cancer este recunoscută pentru cel puțin 13 tipuri de cancer, natura relației cauzale și influența distribuției adipozității în organism rămân insuficient înțelese. Studiul publicat în Journal of the National Cancer Institute (JNCI), utilizând randomizarea mendeliană (MR), explorează în profunzime dacă și cum diferite tipuri de țesut adipos influențează riscul de cancer și ce rol joacă biomarkerii circulanți în această relație.
Țesutul adipos nu este unitar: ASAT (țesut adipos subcutanat abdominal), VAT (țesut adipos visceral), GFAT (țesut adipos gluteofemural), grăsimea hepatică și cea pancreatică au funcții și origini diferite, influențând metabolismul, inflamația și secreția hormonală. Deși indicele de masă corporală (IMC) este un marker global de adipozitate, acesta nu surprinde distribuția grăsimii, care poate avea implicații diferențiate asupra sănătății oncologice.

Metodologie

• Au fost utilizate date din UK Biobank și FinnGen, însumând sute de mii de participanți.
• S-au analizat 5 trăsături de distribuție a adipozității și relația lor cu 12 tipuri de cancer legate de obezitate.
• Au fost evaluate efectele asupra 24 de biomarkeri moleculari asociați cu obezitatea și cancerul.
• A fost folosită MR în 2 etape pentru a investiga relațiile de mediere moleculară.
• A fost utilizată și MR multivariabilă pentru a cuantifica efectele directe și indirecte.

Rezultate

Asocieri între distribuția adipozității și risc de cancer

• Grăsimea hepatică: asociată cu un risc de peste 4 ori mai mare de cancer hepatic.
• Grăsimea pancreatică: asociată cu un risc crescut de cancer ovarian endometrioid.
• Țesutul adipos subcutanat abdominal (ASAT): efecte divergente - reduce riscul de cancer de sân luminal B și triplu negativ, dar crește riscul de cancer endometrial și de adenocarcinom esofagian.
• Țesutul adipos gluteofemural (GFAT): efect protector asupra cancerului de sân și ovarian.

Biomarkeri moleculari mediatori

S-au identificat mai mulți biomarkeri ca mediatori potențiali:

• Globulina care leagă hormonii sexuali: scăzut în prezența ASAT, mediind creșterea riscului de cancer endometrial.
• Testosteron biodisponibil: mediere în relația ASAT - cancer endometrial.
• Proteinele IGFBP-1: mediere în relația ASAT - adenocarcinom esofagian.
• Adiponectina: mediator protector între GFAT și cancer endometrial non-endometrioid.
• Insulina: mediator între ASAT și cancer endometrial.

Consecințe clinice și cercetări viitoare

Aceste rezultate sugerează că evaluarea distribuției grăsimii corporale poate fi mai informativă decât IMC în identificarea riscului oncologic. Unele depuneri adipoase, precum GFAT, pot avea efecte protective, în timp ce ASAT sau grăsimea viscerală pot avea efecte adverse dependente de context.

Implicațiile clinice includ:

• Personalizarea strategiilor de prevenție oncologică pe baza profilului de adipozitate.
• Integrarea markerilor moleculari în screeningul pacienților cu obezitate.
• Evaluarea intervențiilor țintite (nutriție, activitate fizică, farmacologie) în funcție de depunerile adipoase predominante.

Concluzie

Studiul oferă dovezi solide privind rolul cauzal diferențiat al distribuției adipozității în riscul de cancer, depinzând de tipul și localizarea țesutului gras. Identificarea biomarkerilor care mediază aceste efecte deschide perspective noi pentru prevenția personalizată a cancerului în contextul obezității. Viitoare studii sunt necesare pentru validarea acestor rezultate și extinderea analizelor la alte populații și tipuri de cancer.