De ce persoanele diabetice au riscuri mai mari de a face cancer?
Diabetul, sindrom caracterizat prin valorile crescute ale concentrației de glucoză din sânge, este considerat unul dintre principalii factori de risc pentru cancer. Conform studiilor, persoanele cu diabet au un risc de aproape trei ori mai mare pentru anumite tipuri de cancer, precum cancerul ovarian, cancerul la sân sau cancerul renal. Incidența în creștere a diabetului va determina, cel mai probabil, o creștere în incidență a cancerului. Deoarece aceste două condiții medicale ucid anual milioane de oameni, a fost necesară o abordare specifică, pentru a depista eventualele asocieri dintre diabet și cancer.
O nouă cercetare, realizată de către American Chemical Society, oferă o explicație posibilă pentru unul dintre misterele medicale: riscul crescut al persoanelor diagnosticate cu diabet de a dezvolta cancer. Conform cercetătorilor de la City of Hope, nivelul ridicat al glicemiei, observat la persoanele cu diabet, ar putea modifica structura ADN-ului, ce va determina destabilizarea genomului și va spori șansele de a face cancer. În cadrul studiilor au fost descoperite niveluri crescute ale unui marker de glicare a ADN-ului (N2-carboxyethyl-2‘-deoxyguanosine) la șoarecii de laborator care sufereau de diabet. Totodată, nivelul crescut de glucoză pe care îl aveau acești șoareci a interferat cu celulele implicate în procesul de reglare a cantității proteinelor amintite.
Specialiștii au măsurat nivelurile de N2-carboxyethyl-2‘-deoxyguanosine (CEdG), precum și ale omologului său în ARN (CEG), rezultatele fiind aceleași, o creștere semnificativă a cantității de CEdG și CEG la șoarecii cu diabet, comparativ cu cei care nu sufereau de diabet. Pentru a avea un rezultat mai concludent, echipele de cercetători au încercat să determine și motivul molecular pentru care fixarea pe celule a markerilor de glicare nu se făcea corespunzător. Au fost identificate două proteine a căror activitate era scăzută la șoarecii cu diabet, și care, atunci când erau plasate în medii cu glucoză ridicată, creșteau repararea ADN-ului și contribuiau la reducerea daunelor asupra structurii ADN-ului. Este vorba despre proteina de semnalizare mTORC1 și factorul de transcripție HIF1a, deja utilizate în medicamente împotriva diabetului. Conform autorului principal al studiului, stimularea proteinelor capabile să protejeze ADN-ul ar putea scădea riscul de cancer la modelele de animale diabetice, astfel că, dacă rezultatele vor fi confirmate de noi cercetări, vor fi efectuate studii pe om.
Sursa: Science Daily
O nouă cercetare, realizată de către American Chemical Society, oferă o explicație posibilă pentru unul dintre misterele medicale: riscul crescut al persoanelor diagnosticate cu diabet de a dezvolta cancer. Conform cercetătorilor de la City of Hope, nivelul ridicat al glicemiei, observat la persoanele cu diabet, ar putea modifica structura ADN-ului, ce va determina destabilizarea genomului și va spori șansele de a face cancer. În cadrul studiilor au fost descoperite niveluri crescute ale unui marker de glicare a ADN-ului (N2-carboxyethyl-2‘-deoxyguanosine) la șoarecii de laborator care sufereau de diabet. Totodată, nivelul crescut de glucoză pe care îl aveau acești șoareci a interferat cu celulele implicate în procesul de reglare a cantității proteinelor amintite.
Specialiștii au măsurat nivelurile de N2-carboxyethyl-2‘-deoxyguanosine (CEdG), precum și ale omologului său în ARN (CEG), rezultatele fiind aceleași, o creștere semnificativă a cantității de CEdG și CEG la șoarecii cu diabet, comparativ cu cei care nu sufereau de diabet. Pentru a avea un rezultat mai concludent, echipele de cercetători au încercat să determine și motivul molecular pentru care fixarea pe celule a markerilor de glicare nu se făcea corespunzător. Au fost identificate două proteine a căror activitate era scăzută la șoarecii cu diabet, și care, atunci când erau plasate în medii cu glucoză ridicată, creșteau repararea ADN-ului și contribuiau la reducerea daunelor asupra structurii ADN-ului. Este vorba despre proteina de semnalizare mTORC1 și factorul de transcripție HIF1a, deja utilizate în medicamente împotriva diabetului. Conform autorului principal al studiului, stimularea proteinelor capabile să protejeze ADN-ul ar putea scădea riscul de cancer la modelele de animale diabetice, astfel că, dacă rezultatele vor fi confirmate de noi cercetări, vor fi efectuate studii pe om.
Sursa: Science Daily
Actualizat la 27-08-2019 | Vizite: 55 | bibliografie
Alte articole:
- Antrenamentul de abilități Bright IDEAS-YA îmbunătățește starea psihosocială a adulților tineri cu cancer
- Inhibarea duală PTPN1/PTPN2: o strategie promițătoare pentru potențarea imunoterapiei cu celule natural killer
- Limfomul Hodgkin, redefinit: nu o creștere necontrolată, ci o maturizare celulară blocată la jumătate de drum
- Nișele fibroase timpurii inițiază mediul permisiv pentru cancer: un nou model al debutului tumoral pulmonar
- Mortalitatea prin cancer rectal în rândul adulților tineri crește accelerat, de până la trei ori mai rapid decât în cancerul de colon
- Arhitectura spațială a celulelor imune în melanom și rolul său predictiv pentru imunoterapia combinată
- Detectarea metastazelor ganglionare optimizată printr-un sistem AI „plug-and-play” cu performanțe superioare
- Studiul asociază un erbicid comun cu creșterea riscului de cancer colorectal cu debut precoce
- Expunerea la particule fine din aer este legată de o creștere relevantă a riscului de cancer și a decesului oncologic
- ADN-ul tumoral oferă indicii esențiale pentru identificarea originii cancerelor metastatice fără sediu primar cunoscut
- Recuperarea energiei musculare poate explica oboseala la supraviețuitorii cancerului
- Creșterea cancerului colorectal cu debut precoce în Elveția: analiză națională pe 42 de ani
- Apariția miocarditei în prima lună de imunoterapie oncologică se corelează cu o mortalitate semnificativ mai mare
- Finanțarea cercetării oncologice în SUA: discrepanțe majore între mortalitate și alocarea resurselor
- Interacțiunea N-Myc–Aurora A: o nouă țintă terapeutică în cancerele pediatrice cu risc înalt