Cercetătorii au identificat componenta epigenetică a sensibilității la medicamentele pentru cancer

Într-un studiu recent publicat în Communications Biology, cercetătorii au efectuat o investigație cuprinzătoare asupra rolului metilării ADN-ului în răspunsul la medicamente pentru tratamentul cancerului. Ei au folosit un set mare de date din proiectul Genomics of Drug Sensitivity in Cancer (GDSC), care implică 721 de linii de celule canceroase și 453 de compuși anti-tumorali, pentru a identifica biomarkerii de metilare ADN asociați cu sensibilitatea la medicamente.
Studiul și-a propus să descopere evenimente epigenetice funcționale care influențează răspunsul la medicamente. Ei au identificat regiunile metilate diferențial de droguri (dDMRs) - regiuni în care modelele de metilare se corelează cu răspunsul la medicamente - și au analizat efectele acestora asupra expresiei genelor și a sensibilității la medicamente. Aceste dDMR-uri au fost validate în continuare utilizând date independente de răspuns la medicamente din Portalul de răspuns la cancerul terapeutic (CTRP) și analizate cu metoda Enhancer Linking by Methylation/Expression Relationships (ELMER).

Descoperirile au relevat 802 dDMR asociate cu 186 de medicamente, multe dintre aceste dDMR fiind localizate în apropierea genelor asociate cancerului. Studiul a demonstrat că anumite medicamente au fost îmbogățite în tipuri specifice de cancer, sugerând potențiale strategii de tratament adaptate caracteristicilor individuale ale tumorii. În mod interesant, cercetarea a evidențiat diverse mecanisme prin care metilarea ADN-ului influențează sensibilitatea la medicamente, inclusiv hipermetilarea care duce la modificări ale expresiei genelor și hipometilarea care influențează expresia genelor.

Studiul a identificat, de asemenea, dDMR-uri generalizabile pentru tumori (tgdDMRs) care s-au corelat cu gene specifice din probele tumorale primare. În special, 19 dintre aceste tgdDMR au fost propuși ca potențiali biomarkeri pentru diferite medicamente anti-cancer pentru diferite tipuri de cancer. S-a descoperit că aceste tgdDMR influențează căile cheie de semnalizare celulară și alte procese epigenetice, indicând semnificația lor potențială în diagnosticul și tratamentul cancerului.

În concluzie, acest studiu oferă informații valoroase asupra interacțiunii dintre metilarea ADN-ului, expresia genelor și răspunsul la medicamente în celulele canceroase. TgdDMR-urile identificate sunt promițătoare ca ținte diagnostice și terapeutice, deși sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege pe deplin utilitatea lor clinică în tratamentul cancerului.

sursa: News Medical
foto: Giovanni Cancemi / Shutterstock.com