Cancerul de sân HER2-pozitiv: ce înseamnă și cum se tratează diferit

Ce înseamnă, de fapt, „HER2-pozitiv”

HER2 (receptorul 2 al factorului de creștere epidermal uman) este o proteină aflată în mod normal pe suprafața celulelor, unde ajută la controlul creșterii lor. În unele cancere de sân, celulele tumorale produc mult mai multă proteină HER2 decât ar trebui sau au mai multe copii ale genei care o codifică. Acest fenomen, numit supraexpresie sau amplificare HER2, face ca celulele să primească un semnal continuu de a crește și de a se diviza. Aproximativ 15-20% dintre cancerele de sân sunt HER2-pozitive, iar aceste tumori tind să crească și să se răspândească mai agresiv decât cele HER2-negative^[1]. Fără tratament țintit pe HER2, supraexpresia se asociază cu o boală agresivă și cu rezultate mai proaste^[2]. Statusul HER2 se stabilește prin teste de laborator efectuate pe țesutul obținut la biopsie sau după operație — imunohistochimie (IHC) și hibridizare in situ prin fluorescență (FISH) —, iar rezultatul ghidează direct alegerea tratamentului^[2].

De ce contează statusul HER2 pentru alegerea tratamentului

Când se pune diagnosticul de cancer de sân, echipa medicală analizează trei markeri pe proba de biopsie: receptorii de estrogen (ER), receptorii de progesteron (PR) și statusul HER2. Pe baza acestor rezultate, cancerul este încadrat într-una din categoriile principale: cu receptori hormonali pozitivi, HER2-pozitiv sau triplu negativ (fără niciunul dintre acești markeri)^[3]. Aceste categorii nu se exclud reciproc — o tumoră poate fi, de exemplu, atât cu receptori hormonali pozitivi, cât și HER2-pozitivă, caz în care tratamentul combină hormonoterapia cu terapia țintită pe HER2. Hormonoterapia funcționează doar la tumorile cu receptori hormonali pozitivi — aproximativ două din trei cancere de sân — și nu ajută pacientele ale căror tumori sunt cu receptori hormonali negativi^[4]. De aceea, determinarea corectă a tuturor celor trei markeri, nu doar a unuia, este pasul care decide practic tot planul de tratament sistemic.

Terapiile țintite folosite în cancerul HER2-pozitiv

Terapia țintită înseamnă medicamente îndreptate către anumite proteine de pe celulele canceroase, proteine care ajută aceste celule să crească, să se răspândească și să trăiască mai mult. Ca și chimioterapia, medicamentele țintite ajung prin sânge aproape în tot organismul, ceea ce le face utile și când boala s-a răspândit la distanță, dar efectele lor adverse sunt diferite de cele ale chimioterapiei, uneori mai ușoare^[1]. Împotriva proteinei HER2 se folosesc mai multe clase de medicamente^[1][5]:

• Anticorpi monoclonali — versiuni fabricate în laborator ale unor proteine ale sistemului imunitar (anticorpi), concepute să se atașeze de o țintă anume, în acest caz de proteina HER2 de pe celulele canceroase, ceea ce poate opri creșterea lor. Trastuzumab poate fi folosit atât în cancerul în stadiu incipient, cât și în cel avansat, de obicei împreună cu chimioterapia; pertuzumab se administrează împreună cu trastuzumab și chimioterapie, fie înainte sau după operație, fie în boala avansată^[1].
• Conjugatele anticorp-medicament — combină, într-un singur medicament, un anticorp și un citostatic. Anticorpul funcționează ca un sistem de livrare ghidat: recunoaște proteina HER2 de pe celulele canceroase și se atașează de ea, ajutând medicamentul să ajungă la țintă^[1].
• Inhibitorii de kinază — HER2 face parte din familia kinazelor, proteine care transmit în interiorul celulei semnale precum cel de creștere. Medicamentele care blochează kinazele se numesc inhibitori de kinază și întrerup tocmai acest semnal^[1].

Alegerea între aceste opțiuni și modul în care sunt combinate depind de stadiul bolii, de tratamentele anterioare și de răspunsul obținut, decizie care aparține echipei oncologice în urma evaluării fiecărui caz.

Cum se folosesc în funcție de stadiul bolii

Tratamentele pot fi locale — chirurgia și radioterapia, care se adresează doar zonei afectate, nu întregului corp — sau sistemice, precum chimioterapia, hormonoterapia și terapia țintită, care ajung la celule canceroase oriunde s-ar afla în organism^[6]. Pentru cancerul de sân HER2-pozitiv aflat în stadiu incipient, terapia țintită cu trastuzumab, începută înainte de operație sau după ea, se administrează de obicei pe durata unui an, de cele mai multe ori împreună cu chimioterapia. În cancerul de sân avansat, tratamentul țintit pe HER2 se continuă, de regulă, atât timp cât este de folos; când un medicament nu mai ține boala în frâu, există și alte medicamente țintite pe HER2, unele dintre ele rezervate situațiilor în care au fost deja încercate cel puțin două astfel de tratamente^[1].

HER2-low: o categorie nouă, între pozitiv și negativ

Testarea clasică împărțea tumorile strict în HER2-pozitive sau HER2-negative. Cercetările mai recente au arătat însă că statusul HER2 se întinde pe un spectru: există tumori cu expresie scăzută de HER2 („HER2-low”), care nu îndeplinesc criteriile de HER2-pozitiv, și tumori cu expresie „ultra-scăzută”, cu urme minime de proteină și fără amplificarea genei. „HER2-low” este o categorie recunoscută abia recent, despre care se crede că ar putea beneficia de terapii aflate în dezvoltare, iar tumorile „ultra-scăzute” pun sub semnul întrebării clasificările și schemele de tratament obișnuite^[2]. Ghidurile de diagnostic au fost actualizate recent pentru a rafina evaluarea HER2, însă încadrarea corectă a tumorilor HER2-low rămâne o dificultate, iar recomandările se vor schimba pe măsură ce cercetarea avansează^[2].

Rezistența la tratament și direcția cercetării

Identificarea HER2 ca țintă terapeutică a fost un progres major pentru o formă de cancer altfel foarte agresivă, iar primul medicament țintit pe HER2 — anticorpul monoclonal trastuzumab — a fost aprobat în urmă cu aproape 25 de ani. De atunci, rezultatele obținute în studii cu anticorpi monoclonali, inhibitori de kinază și conjugate anticorp-medicament au împins cercetarea spre clase noi de tratamente. Rezistența la terapia țintită pe HER2 rămâne însă o problemă cunoscută, iar direcțiile actuale de cercetare includ abordări noi și strategii care încearcă să implice sistemul imunitar^[5]. Pentru pacient, asta înseamnă că, dacă un tratament își pierde eficiența, există în continuare alte opțiuni de discutat cu medicul oncolog, nu un impas terapeutic.

Concluzii

Aflarea statusului HER2 nu este un detaliu tehnic din raportul de biopsie, ci informația care decide dacă tratamentul include sau nu terapii țintite specifice, pe lângă chirurgie, radioterapie, chimioterapie sau hormonoterapie. Pentru cancerul de sân HER2-pozitiv există astăzi mai multe clase de tratamente țintite, folosite atât în stadiile incipiente, cât și în boala avansată, iar cercetarea continuă să extindă opțiunile, inclusiv pentru tumorile cu expresie scăzută de HER2. Orice decizie legată de tipul, durata și combinația tratamentelor se ia împreună cu medicul oncolog, pe baza particularităților fiecărui caz.