Cancerul de sân triplu negativ: ce înseamnă și cum se tratează

Ce este cancerul de sân triplu negativ

Sânul este alcătuit din lobuli — glandele care produc laptele —, din canale care duc laptele spre mamelon și din țesut conjunctiv, iar cancerul de sân apare atunci când celule din sân încep să crească necontrolat. Tipurile de cancer mamar se deosebesc între ele după receptorii pentru estrogen și progesteron pe care îi au celulele tumorale și după cantitatea de proteină HER2 pe care o produc, iar medicii testează celulele tumorale pentru acești markeri tocmai ca să aleagă tratamentul potrivit. Cancerul de sân triplu negativ nu are receptori pentru estrogen și progesteron și nu produce proteina HER2 — de aici și numele — iar acesta este și motivul pentru care medicii au mai puține modalități de a-l trata. Reprezintă aproximativ 15% din toate cancerele de sân^[1].

Cine este mai expus

Acest subtip este diagnosticat la o vârstă mai tânără la femeile de culoare decât la femeile albe și apare mai frecvent la femeile care au modificări ale genelor BRCA1 sau BRCA2^[1]. Riscul de a fi diagnosticată cu cancer de sân triplu negativ este de peste două ori mai mare la femeile de culoare față de femeile albe, iar boala apare mai des sub vârsta de 40 de ani și la purtătoarele unei mutații BRCA1^[2]. Aceste cifre provin din populația Statelor Unite și nu pot fi transpuse direct la populația din România; ce rămâne valabil este că vârsta tânără la diagnostic și un istoric familial încărcat de cancer de sân sau ovarian sunt semnale de luat în seamă.

Cum se manifestă

Semnele nu diferă de cele ale altor tipuri de cancer mamar: un nodul nou sau o zonă îngroșată în sân ori în axilă, o schimbare a dimensiunii sau a formei sânului, o cută sau o scobitură în piele, un mamelon retractat spre interior, o secreție prin mamelon alta decât laptele, piele roșie, solzoasă sau umflată în zona mamelonului, durere într-o zonă a sânului^[3]. Unele paciente nu au însă niciun simptom^[2]. Niciunul dintre aceste semne nu înseamnă singur cancer, dar orice modificare nouă și persistentă trebuie arătată medicului.

Cum se pune diagnosticul

Traseul este același ca la orice alt tip de cancer mamar: examen clinic al sânilor, mamografie, ecografie sau RMN, urmate de biopsie dacă se găsește o zonă suspectă^[3]. Ceea ce deosebește subtipul triplu negativ se stabilește abia după biopsie, când țesutul tumoral este testat pentru receptorii de estrogen și progesteron și pentru cantitatea de proteină HER2^[3]. Diagnosticul de cancer de sân triplu negativ înseamnă un cancer mamar invaziv fără receptori hormonali și cu un nivel normal de HER2^[2].

De ce tratamentul este diferit

Pentru că nu are receptori hormonali și nu produce HER2 în exces, acest cancer nu răspunde la hormonoterapie și nici la medicamentele țintite pe proteina HER2, ceea ce lasă medicilor mai puține opțiuni decât la celelalte tipuri de cancer mamar^[1]. Unii medici îl consideră mai agresiv, pentru că tinde să crească mai repede, deși agresivitatea depinde și de dimensiunea și de stadiul tumorii în momentul diagnosticului^[2].

Tratamentul îmbină medicamentele care ajung în tot corpul — chimioterapia în primul rând — cu tratamentele locale, adică intervenția chirurgicală și radioterapia^[4]. Imunoterapia este folosită tocmai în cancerul de sân triplu negativ și se adaugă chimioterapiei în situațiile în care medicul o consideră potrivită^[4]. Alte tratamente folosite în acest subtip sunt conjugatele anticorp-medicament (medicamente care duc substanța citotoxică direct la celula tumorală) și inhibitorii PARP^[2]. Multe dintre aceste tratamente au fost testate și continuă să fie studiate în studii clinice, care pot oferi acces la terapii aflate încă în cercetare — o opțiune de discutat cu medicul oncolog^[2].

Ce arată studiile despre tratamentele actuale

Pentru stadiile incipiente, un studiu clinic de fază 3 pe 1.174 de paciente cu cancer de sân triplu negativ în stadiul II sau III a testat adăugarea unei imunoterapii (un anticorp care blochează proteina PD-1) la chimioterapia administrată înainte de operație; după intervenție, imunoterapia a fost continuată singură, până la nouă cicluri. La o urmărire mediană de aproximativ 75 de luni, supraviețuirea estimată la 5 ani a fost de 86,6% în grupul care a primit imunoterapie, față de 81,7% în grupul care a primit doar chimioterapie^[5].

Pentru boala avansată sau metastatică, la pacientele care nu sunt candidate pentru imunoterapie (fie pentru că au primit-o deja, fie din cauza altor boli asociate), un alt studiu de fază 3, pe 558 de paciente, a comparat chimioterapia obișnuită cu un conjugat anticorp-medicament. Timpul median până la progresia bolii a fost de 9,7 luni cu noul tratament, față de 6,9 luni cu chimioterapia, iar răspunsurile obținute au durat mai mult (12,2 luni față de 7,2 luni). Reacțiile adverse grave au fost frecvente în ambele grupuri — 66% dintre pacientele tratate cu conjugatul anticorp-medicament și 62% dintre cele tratate cu chimioterapie^[6].

Testarea genetică și ce înseamnă pentru familie

Pentru că modificările genelor BRCA1 și BRCA2 sunt mai frecvente în cancerul de sân triplu negativ, medicul poate recomanda o consiliere genetică: o discuție cu un specialist care analizează istoricul de cancer din familie și, dacă e cazul, recomandă un test genetic^[1]. După diagnosticarea unui cancer de sân triplu negativ, testarea genetică sau genomică este una dintre analizele suplimentare pe care medicul le poate cere^[2]. Modificările genetice moștenite cresc și riscul de cancer ovarian și de alte cancere, iar ele se pot transmite în familie — de aceea rudele apropiate pot discuta la rândul lor cu medicul despre o eventuală testare^[3]. În România, discuția începe de obicei cu medicul oncolog curant sau cu medicul de familie, care îndrumă mai departe spre consiliere genetică.

Prognostic și urmărire

Cancerul de sân triplu negativ este de obicei diagnosticat într-un stadiu mai avansat, crește mai repede și este mai probabil să revină după tratament decât alte tipuri de cancer de sân^[1]. Acestea sunt tendințe statistice, nu un verdict individual: prognosticul se apreciază pornind de la stadiul bolii, care ține de dimensiunea tumorii, de gradul ei și de prezența celulelor tumorale în ganglionii limfatici^[2]. Cercetătorii lucrează în continuare la tratamente noi și la potrivirea lor mai bună cu situația fiecărei paciente^[2]. Pentru că boala poate reveni, controalele programate la medicul oncolog rămân parte din îngrijire și după încheierea tratamentului, nu doar atunci când apare un simptom nou.

Concluzii

Cancerul de sân triplu negativ sperie prin reputația de „mai agresiv” și prin lipsa hormonoterapiei și a terapiilor anti-HER2 din arsenalul terapeutic. Realitatea din ultimii ani este însă mai bună decât reputația: chimioterapia rămâne tratamentul de bază, iar imunoterapia a crescut supraviețuirea în stadiile incipiente, în timp ce conjugatele anticorp-medicament au întârziat progresia bolii avansate, în studii mari și controlate. Planul de tratament se stabilește individual, în funcție de stadiu și de caracteristicile tumorii, împreună cu medicul oncolog.