Reconstrucția mamară după mastectomie: ce opțiuni ai și cum alegi

Ce este reconstrucția mamară și cui i se recomandă

Reconstrucția mamară este o operație prin care se reface forma și volumul sânului după ce acesta a fost îndepărtat parțial sau total din cauza cancerului. Decizia de a face sau nu reconstrucție îi aparține pacientei — unele femei o aleg pentru a-și echilibra silueta în haine sau costum de baie, pentru a nu mai purta o proteză externă sau pentru a se simți mai confortabil cu propriul corp, altele preferă să nu mai treacă printr-o intervenție suplimentară^[1]. Dacă te gândești la reconstrucție, este important să discuți atât cu medicul chirurg oncolog, cât și cu un medic chirurg plastician înainte de operația de mastectomie sau de operația conservatoare — chiar dacă decizi ulterior să amâni reconstrucția, echipa medicală poate planifica din timp opțiunile disponibile^[1].

Reconstrucție imediată sau amânată

Reconstrucția imediată se face în aceeași operație cu mastectomia, sub aceeași anestezie. Reconstrucția amânată se face la o dată ulterioară, fie pentru că starea de sănătate o impune, fie pentru că pacienta alege să nu ia decizii suplimentare în perioada tratamentului oncologic^[1]. Dacă ai nevoie de radioterapie, opțiunile de reconstrucție pot fi mai limitate^[1], iar medicul poate recomanda amânarea intervenției până după radioterapie^[2]. O lucrare de sinteză a opțiunilor actuale de reconstrucție arată că reconstrucția imediată rămâne opțiunea preferată de majoritatea pacientelor și chirurgilor, pentru că păstrează pielea sânului și forma naturală și reduce impactul psihologic al mastectomiei — însă reconstrucția amânată nu pare să compromită rezultatele clinice sau satisfacția raportată de paciente, iar în unele situații reconstrucțiile secundare au fost asociate cu o satisfacție chiar mai mare, pentru că pacienta nu mai are așteptarea unei restaurări identice cu sânul inițial^[3].

Reconstrucție cu implant sau cu țesut propriu (lambou)

Există două tipuri principale de reconstrucție. Reconstrucția cu implant folosește un implant umplut cu ser fiziologic sau silicon pentru a reface forma sânului. Reconstrucția cu țesut propriu (lambou) folosește piele, mușchi și grăsime prelevate din altă parte a corpului^[2] — cel mai frecvent din abdomen, spate, coapse sau fese. Uneori cele două tehnici sunt combinate^[4]. Alegerea depinde de starea generală de sănătate, de mărimea și localizarea tumorii, de tipul și amploarea operației de îndepărtare a cancerului, de nevoia altor tratamente precum radioterapia, de mărimea sânilor și de cât de repede vrea pacienta să se recupereze^[4]. După reconstrucția principală, sunt adesea necesare intervenții suplimentare de ajustare — de exemplu injectare de grăsime proprie pentru a corecta neregularități sau corectarea cicatricilor^[4].

Un studiu pe 406 femei care aveau de luat această decizie sau trecuseră prin ea a măsurat ce contează cel mai mult pentru ele: riscul de complicații la locul de unde se prelevează țesutul (abdomenul) a fost factorul considerat cel mai important, urmat de riscul de complicații majore, numărul de operații suplimentare necesare, aspectul final al sânului și durata recuperării. 85% dintre participante au preferat reconstrucția cu implant, iar acestea au pus pe primul loc tocmai riscul de complicații la nivelul abdomenului; femeile care au preferat lamboul au dat cea mai mare importanță numărului de operații necesare și aspectului sânului^[5].

Reconstrucția mamelonului și a areolei

Mamelonul și areola pot fi recreate printr-o intervenție chirurgicală minoră, prin tatuaj medical sau prin ambele metode. O altă opțiune sunt protezele de mamelon, care se aplică pe piele și nu presupun operație^[4].

Alternative: proteza externă și „mersul plat”

Reconstrucția nu este singura opțiune după mastectomie. O femeie poate alege să poarte o proteză mamară externă, în interiorul sutienului sau atașată direct pe corp, sau poate opta să nu poarte nimic — variantă numită „mersul plat”, adesea însoțită de o intervenție prin care peretele toracic este netezit chirurgical^[6]. Motivele pentru care unele femei aleg să nu facă reconstrucție variază: dorința de a nu mai trece prin nicio operație suplimentară față de cea strict necesară pentru tratarea cancerului, dorința de a reveni cât mai repede la activitățile obișnuite, costurile intervenției sau pur și simplu faptul că se simt confortabil cu felul în care arată și se simt după mastectomie. La unele paciente, probleme de sănătate precum obezitatea sau circulația deficitară din cauza fumatului continuu sau a diabetului slab controlat pot face reconstrucția dificilă sau chiar imposibilă^[6]. Decizia nu este definitivă — dacă o femeie se răzgândește ulterior, reconstrucția rămâne de obicei o opțiune, deși rezultatele pot fi mai apropiate de ce își dorește dacă alegerea e făcută înainte de operația de îndepărtare a cancerului^[6].

Riscuri și complicații posibile

Ca orice operație, reconstrucția mamară are riscuri. La scurt timp după intervenție pot apărea probleme legate de anestezie, sângerare, cheaguri de sânge, acumulare de lichid cu umflătură și durere, infecție la locul operației, probleme de vindecare a plăgii și oboseală accentuată^[7]. Pe termen mai lung pot apărea: vindecare deficitară cu pierderea parțială sau totală a lamboului de țesut, a pielii sau a grăsimii transplantate; pierderea sau modificarea sensibilității la nivelul mamelonului și sânului; probleme la locul de unde a fost prelevat țesutul, precum slăbirea mușchilor, bombarea peretelui abdominal sau denivelări ale pielii; nevoia de operații suplimentare pentru corectarea unor probleme apărute; modificări la nivelul brațului de pe partea operată; probleme legate de implant, precum deplasare, scurgere sau ruptură; încrețirea implantului sau a pielii de deasupra lui; formarea de țesut cicatricial în jurul implantului (contractură capsulară); asimetrie între cei doi sâni și, foarte rar, apariția unui tip rar de cancer în țesutul cicatricial din jurul unui implant^[7]. Contractura capsulară este cea mai frecventă complicație a reconstrucției cu implant și nu apare la reconstrucția cu lambou — atunci când țesutul cicatricial din jurul implantului se strânge, sânul poate deveni dur și deformat, iar tratamentul poate presupune îndepărtarea țesutului cicatricial sau înlocuirea implantului^[7]. Radioterapia dinaintea reconstrucției poate reduce fluxul de sânge către piele și țesuturi, crescând riscul de probleme de vindecare, motiv pentru care chirurgul poate recomanda amânarea reconstrucției sau o tehnică anume la pacientele care au avut sau vor avea nevoie de radioterapie^[7].

Satisfacția și rezultatele pe termen lung

Satisfacția raportată de paciente după reconstrucție depinde de mai mulți factori, nu doar de tehnica aleasă. Un studiu pe 3.334 de femei operate prin mastectomie cu reconstrucție imediată, chestionate la 6 luni și apoi la 1, 2 și 3 ani după intervenție, a arătat că radioterapia făcută după mastectomie a fost asociată cu o satisfacție mai mică față de aspectul sânilor și cu o stare de bine psihosocială mai scăzută^[8]. Alegerea tehnicii ține, la rândul ei, de tipul de mastectomie, de nevoia de radioterapie, de factorii de risc individuali, de constituția fizică și de dorințele pacientei^[3]. Nu există o variantă „mai bună” valabilă pentru toată lumea, motiv pentru care alegerea merită discutată în detaliu cu echipa medicală înainte de operație.

Concluzii

Reconstrucția mamară după mastectomie este o decizie personală, nu una obligatorie, iar variantele disponibile — imediată sau amânată, cu implant sau cu țesut propriu, ori renunțarea la reconstrucție în favoarea unei proteze externe sau a mersului plat — au fiecare avantaje și riscuri diferite. Discuția din timp cu medicul oncolog și cu un medic chirurg plastician, înainte de operația de îndepărtare a cancerului, dă cele mai bune șanse ca rezultatul final să corespundă așteptărilor tale, indiferent de varianta aleasă.