Cancerele de sânge cauzate de o mutație genetică specifică ar putea fi tratate cu inhibitori folosiți în tratamentul altor tipuri de cancer
O genă defectuoasă, care se găsește în mod normal în cancerele de sânge, ar putea fi tratată cu medicamente deja disponibile pentru alte tipuri de cancere, apărute la persoane cu defecte genetice similare, conform concluziilor unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Belfast, în colaborare cu cercetători de la Universitatea din Birmingham.
Oamenii de știință au descoperit că tumorile cu mutații ale genei SF3B1, ce se se găsește cel mai adesea în cancerele de sânge, inclusiv în leucemia limfocitară cronică, precum și în unele tipuri de cancer rare, cum ar fi melanomul uveal sau cancerul ocular, răspund la inhibitorii PARP, un tip de medicament utilizat pentru a trata cancerele care au mutații similare în genele BRCA1 și BRCA2. Inhibitorii PARP, care includ olaparib și rucaparib, sunt utilizați pentru tratamentul cancerului ovarian, de sân, de prostată și pancreas, de obicei la pacienți care au moștenit o genă BRCA1 sau BRCA2 defecte. Aproximativ 1 din 400 de oameni au o genă defectuoasă BRCA1 sau BRCA2.
Cercetarea, publicată în Cancer Research, un jurnal al Asociației Americane pentru Cercetarea Cancerului, a constatat că mutația SF3B1 produce efecte similare cu gena defectuoasă BRCA1 prin deteriorarea ADN-ului. Oamenii de știință au descoperit că celulele canceroase cu mutația SF3B1 erau sensibile la olaparib, cel mai comun inhibitor al PARP, la unele chimioterapii specifice și la radioterapie. Oamenii de știință cred că mutația SF3B1 perturbă capacitatea celulei de a produce proteine de reparare a ADN-ului, lăsând-o vulnerabilă la medicamentele care vizează aceste proteine.
În continuare, cercetătorii își propun să testeze inhibitorii PARP în studii clinice cu pacienți care au mutația SF3B1, pentru a vedea dacă își pot opri răspândirea cancerului. „Lucrările noastre demonstrează că o înțelegere moleculară a modului în care o anumită mutație genică afectează capacitatea celulei canceroase de a repara ADN-ul deteriorat poate fi exploatată clinic pentru a adapta în mod specific terapia anticancer. Acest lucru va crește eficacitatea terapiei și, sperăm, va reduce șansele de reapariție a cancerului”, a declarat co-autorul Grant Stewart, profesor la Universitatea din Birmingham.
sursa: News Medical
foto: Queen’s University Belfast
Oamenii de știință au descoperit că tumorile cu mutații ale genei SF3B1, ce se se găsește cel mai adesea în cancerele de sânge, inclusiv în leucemia limfocitară cronică, precum și în unele tipuri de cancer rare, cum ar fi melanomul uveal sau cancerul ocular, răspund la inhibitorii PARP, un tip de medicament utilizat pentru a trata cancerele care au mutații similare în genele BRCA1 și BRCA2. Inhibitorii PARP, care includ olaparib și rucaparib, sunt utilizați pentru tratamentul cancerului ovarian, de sân, de prostată și pancreas, de obicei la pacienți care au moștenit o genă BRCA1 sau BRCA2 defecte. Aproximativ 1 din 400 de oameni au o genă defectuoasă BRCA1 sau BRCA2.
Cercetarea, publicată în Cancer Research, un jurnal al Asociației Americane pentru Cercetarea Cancerului, a constatat că mutația SF3B1 produce efecte similare cu gena defectuoasă BRCA1 prin deteriorarea ADN-ului. Oamenii de știință au descoperit că celulele canceroase cu mutația SF3B1 erau sensibile la olaparib, cel mai comun inhibitor al PARP, la unele chimioterapii specifice și la radioterapie. Oamenii de știință cred că mutația SF3B1 perturbă capacitatea celulei de a produce proteine de reparare a ADN-ului, lăsând-o vulnerabilă la medicamentele care vizează aceste proteine.
În continuare, cercetătorii își propun să testeze inhibitorii PARP în studii clinice cu pacienți care au mutația SF3B1, pentru a vedea dacă își pot opri răspândirea cancerului. „Lucrările noastre demonstrează că o înțelegere moleculară a modului în care o anumită mutație genică afectează capacitatea celulei canceroase de a repara ADN-ul deteriorat poate fi exploatată clinic pentru a adapta în mod specific terapia anticancer. Acest lucru va crește eficacitatea terapiei și, sperăm, va reduce șansele de reapariție a cancerului”, a declarat co-autorul Grant Stewart, profesor la Universitatea din Birmingham.
sursa: News Medical
foto: Queen’s University Belfast
Actualizat la 18-01-2022 | Vizite: 78 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1