Animalele mai mari dezvoltă mai frecvent cancer, contrar unei ipoteze vechi de zeci de ani

Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Reading, University College London și Johns Hopkins University School of Medicine arată că animalele mai mari au o prevalență mai mare a cancerului, atât benign, cât și malign. Aceste descoperiri contrazic o ipoteză veche de peste 45 de ani, cunoscută sub numele de paradoxul lui Peto, care susținea că dimensiunea corporală nu influențează riscul de cancer.

Context

Cancerul este rezultatul unei acumulări de mutații în celule, iar în mod logic, speciile mai mari, care au mai multe celule, ar trebui să aibă un risc mai mare de a dezvolta tumori. Cu toate acestea, paradoxul lui Peto, formulat în 1977, a sugerat că acest risc nu crește odată cu dimensiunea corpului, deoarece animalele mari ar fi evoluat mecanisme eficiente de prevenire a cancerului. Studiul actual contrazice această teorie, demonstrând că speciile mai mari sunt, într-adevăr, mai susceptibile la cancer.

Despre studiul actual

Cercetătorii au analizat date despre cancer provenite din autopsii veterinare pentru 263 de specii de vertebrate terestre, inclusiv 31 de amfibieni, 79 de specii de păsări, 90 de mamifere și 63 de reptile. S-au utilizat metode statistice avansate pentru a corela rata cancerului cu dimensiunea corporală și modelele evolutive ale fiecărei specii.

Rezultatele au indicat o tendință clară: animalele mai mari prezintă un risc crescut de cancer, atât la speciile care își încetează creșterea la o anumită dimensiune (păsări și mamifere), cât și la cele care continuă să crească pe parcursul vieții (amfibieni și reptile).

Un aspect interesant descoperit de cercetători este că animalele care au evoluat rapid spre dimensiuni mari, precum elefanții, au dezvoltat mecanisme naturale mai eficiente de apărare împotriva cancerului. De exemplu, un elefant are un risc de cancer similar cu un tigru, în ciuda faptului că este de zece ori mai mare.

Rezultate relevante

• Animalele mai mari dezvoltă mai frecvent cancer, așa cum era de așteptat pe baza numărului crescut de celule.
• Speciile care au evoluat rapid spre dimensiuni mari (ex: elefanții) au dezvoltat mecanisme genetice care limitează riscul de cancer.
• Anumite specii sfidează această tendință, fie având rate de cancer mult mai mari decât era de așteptat (ex: perușul Melopsittacus undulatus), fie aproape deloc (ex: șobolanul-cârtiță golaș, Heterocephalus glaber).
• Dimensiunea corporală nu este singurul factor de influență, existând specii de dimensiuni mici cu rate ridicate de cancer și specii mari cu mecanisme avansate de prevenție.

Implicații și perspective viitoare

Descoperirea că anumite specii au evoluat mecanisme eficiente împotriva cancerului ar putea deschide noi direcții de cercetare în oncologie. Studiind aceste specii, oamenii de știință ar putea descoperi metode inovatoare pentru prevenirea și tratamentul cancerului la oameni.

Conform autorilor studiului, rezultatele sugerează că evoluția a modelat mecanisme celulare avansate de prevenire a cancerului în speciile mari. Aceasta ar putea duce la dezvoltarea unor noi terapii inspirate de biologia speciilor rezistente la cancer.

Concluzie

Acest studiu contrazice ipoteza paradoxului lui Peto și demonstrează că animalele mai mari sunt mai susceptibile la cancer. În același timp, el oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care anumite specii au reușit să își dezvolte mecanisme eficiente de apărare împotriva cancerului, ceea ce ar putea avea implicații semnificative pentru cercetarea medicală umană.