Animalele mai mari dezvoltă mai frecvent cancer, contrar unei ipoteze vechi de zeci de ani
Autor: Dragoș Racheriu, licențiat în medicină | actualizat la 25-02-2025
Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Reading, University College London și Johns Hopkins University School of Medicine arată că animalele mai mari au o prevalență mai mare a cancerului, atât benign, cât și malign. Aceste descoperiri contrazic o ipoteză veche de peste 45 de ani, cunoscută sub numele de paradoxul lui Peto, care susținea că dimensiunea corporală nu influențează riscul de cancer.
Context
Cancerul este rezultatul unei acumulări de mutații în celule, iar în mod logic, speciile mai mari, care au mai multe celule, ar trebui să aibă un risc mai mare de a dezvolta tumori. Cu toate acestea, paradoxul lui Peto, formulat în 1977, a sugerat că acest risc nu crește odată cu dimensiunea corpului, deoarece animalele mari ar fi evoluat mecanisme eficiente de prevenire a cancerului. Studiul actual contrazice această teorie, demonstrând că speciile mai mari sunt, într-adevăr, mai susceptibile la cancer.
Despre studiul actual
Cercetătorii au analizat date despre cancer provenite din autopsii veterinare pentru 263 de specii de vertebrate terestre, inclusiv 31 de amfibieni, 79 de specii de păsări, 90 de mamifere și 63 de reptile. S-au utilizat metode statistice avansate pentru a corela rata cancerului cu dimensiunea corporală și modelele evolutive ale fiecărei specii.
Rezultatele au indicat o tendință clară: animalele mai mari prezintă un risc crescut de cancer, atât la speciile care își încetează creșterea la o anumită dimensiune (păsări și mamifere), cât și la cele care continuă să crească pe parcursul vieții (amfibieni și reptile).
Un aspect interesant descoperit de cercetători este că animalele care au evoluat rapid spre dimensiuni mari, precum elefanții, au dezvoltat mecanisme naturale mai eficiente de apărare împotriva cancerului. De exemplu, un elefant are un risc de cancer similar cu un tigru, în ciuda faptului că este de zece ori mai mare.
Rezultate relevante
- Animalele mai mari dezvoltă mai frecvent cancer, așa cum era de așteptat pe baza numărului crescut de celule.
- Speciile care au evoluat rapid spre dimensiuni mari (ex: elefanții) au dezvoltat mecanisme genetice care limitează riscul de cancer.
- Anumite specii sfidează această tendință, fie având rate de cancer mult mai mari decât era de așteptat (ex: perușul Melopsittacus undulatus), fie aproape deloc (ex: șobolanul-cârtiță golaș, Heterocephalus glaber).
- Dimensiunea corporală nu este singurul factor de influență, existând specii de dimensiuni mici cu rate ridicate de cancer și specii mari cu mecanisme avansate de prevenție.
Implicații și perspective viitoare
Descoperirea că anumite specii au evoluat mecanisme eficiente împotriva cancerului ar putea deschide noi direcții de cercetare în oncologie. Studiind aceste specii, oamenii de știință ar putea descoperi metode inovatoare pentru prevenirea și tratamentul cancerului la oameni.
Conform autorilor studiului, rezultatele sugerează că evoluția a modelat mecanisme celulare avansate de prevenire a cancerului în speciile mari. Aceasta ar putea duce la dezvoltarea unor noi terapii inspirate de biologia speciilor rezistente la cancer.
Concluzie
Acest studiu contrazice ipoteza paradoxului lui Peto și demonstrează că animalele mai mari sunt mai susceptibile la cancer. În același timp, el oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care anumite specii au reușit să își dezvolte mecanisme eficiente de apărare împotriva cancerului, ceea ce ar putea avea implicații semnificative pentru cercetarea medicală umană.
Actualizat la 25-02-2025 | Vizite: 75 | bibliografie
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1